– Cine nu e gata îl iau cu lopata! Gata?
– Daaaa! se aud glasurile zglobii.
– Unde s-or fi ascuns copiii mei? Îngerașilor, i-ați văzut? Florilor, i-ați zărit cumva? Jucăriilor i-ați observat încotro s-au dus?
Din dulap ies ghidușii râzând.
– Mamiiiii!
– Hei, iubiții mei! Mă speriasem când nu vă mai găseam! Ce m-aș face fără voi?
– Mami, noi suntem în inima ta mereu! Te iubim! rosti Ana.
– Simt asta în fiecare clipă! Vă mulțumesc că m-ați ales mama voastră!
– Cu plăcere mama! Ești frumoasă și jucăușă! Vrei să desenezi cu noi?
– Off… nu am timp acum.
Ana își privește ceasul imaginar de la mână.
– Ba da, mami! E ora unu doi doi!
– Perfect! Atunci am timp să desenez cu voi!
Joacă, râsete, culori… formează un curcubeu al bucuriei și al amintirilor.
Jucăriile ne priveau și zâmbeau împăcate. Mama avea timp pentru gemeni!
(poveste scrisă în 4 ianuarie 2019)