lectia din ajunul Craciunului

barbatul brunet, imbracat cu un palton elegant, dintr-o stofa de culoarea cafelei, se opreste in dreptul felinarului. cauta ingrijorat in geanta de piele, destul de incapatoare. priveste spre lumina felinarului, dar gandul ii este mult mai departe. degetele invelite in manusi fine, ii prind obrajii ca intr-un cleste.
in timp ce fulgii veseli se aseaza pe umerii sai, barbatul scoate o exclamatie aproape dureroasa:
– am uitat cu desavarsire! ma intreb unde mi-o fi fost capul. fara o jucarie noua, voi fi descalificat ca parinte.
trist, cu umerii coborati de probleme, barbatul se indrepta spre casa, pasind agale, fara energie pe strazile imbracate in haine luminoase, traditionale perioadei ce se apropie: sarbatoarea Nasterii Domnului, Craciunul mult asteptat de mici si mari. neaua argintie se asternuse pe crengile dezgolite ale copacilor, invelise bancile si scarile din parcul ce se afla in preajma casei.
– ce scuza, ce explicatie sa ii dau fiului meu pentru a nu fi dezamagit, era gandul soptit cu glas tare de omul abatut.
o casa impozanta (mareata) apare dintre brazii impodobiti cu ghirlande transparente, tesute cu maiestrie de Regina Iarna si talentatul Ger. beculetele colorate ce imconjurau casa palpaiau in ritmul lor, bine cunoscut. o singura fereastra era luminata. cand usa a fost deschisa, perdeaua de la fereastra a fost data la o parte de un baietel grasun. nasul i s-a lipit cateva secunde de geam, iar aburii respiratiei au desenat rapid ceva.
– a venit tata. ma duc sa vad ce jucarie noua mi-a adus, spuse cu voce plictisita baiatul.
scarile trosneau sub pasii apasati ai copilului.
– mi-ai adus o jucarie noua?
– intai de toate, buna seara. nu primesc o imbratisare de bun venit?
– mai tarziu. acum spune-mi ce mi-ai cumparat? insista baiatul.
– dragul meu, programul prelungit de la servici, grijile, faptul ca a inceput sa ninga ca in povesti, m-au facut sa ma grabesc spre casa si asta seara sa ne jucam impreuna, sa construim un om de zapada.
– nuuuu, eu vreau o jucarie noua. mi-ai promis!
– te rog sa ma ierti, dar nu am nimic nou pentru tine, replica tatal, in timp ce se dezbraca si isi punea papucii de casa.
baiatul porni plangand spre camera lui, unde s-a razbunat pe toate jucariile, distrugandu-le.
– poate astfel, nemaiexistand voi, tata se va invrednici sa-mi cumpere altele noi.
tatal a auzit razvratirea asupra jucariilor si in acel moment a hotarat:
– vei primi o lectie despre ce inseamna munca, dragul meu!
noaptea a calmat spiritele. baietelul a adormit suspind, agitat, posibil chiar sa fi visat urat. tatal sau, s-a gandit la modalitatea in care sa ii arate importanta muncii. „am gasit, striga entuziamat barbatul! o forma mai eleganta de atat nici ca se putea.”
cum s-au ivit zorii, tatal si-a luat rapid micul dejun, a scris un bilet fiului: „sa fii cuminte, caci la intoarcere iti voi oferi o surpriza adevarata” si porni spre locul de munca.
timpul parca era fabricat din eleastic. trecea atat de lent, incat nerabdarea tatalui a atins un nivel ridicat de agitatie. cand ceasul a indicat ora mult asteptata, barbatul si-a insfacat haina, manusile si sapca si s-a oprit in cea mai apropiata librarie.
– o cutie de platilina va rog si o plamseta, comanda, zambind politicos vanzatoarei.
cu obiectul magic in sacosa, aproape zbura spre casa.
– fiule, dragul meu, vino sa iti primesti jucaria.
baietelul cobora treptele din doi in doi, si intreba fericit:
– ce mi-ai adus?
– poftim, si tatal ii intinse plastilina.
– dar asta nu este jucarie!
– copilul meu, asta e mai mult decat o jucarie. este munca, creativitate si iar munca. astfel, iti vei face cate jucarii doresti, nu te vei mai plictisi de ele si vei aprecia si valoarea muncii.
baiatul a realizat cat de mult gresise.
– multumesc enorm de mult pentru lectia de viata pe care mi-ai daruit-o astazi, si modul placut in care mi-ai impartasit-o. te iubesc si te apreciez! esti cel mai minunat tata de pe Pamant.
tatal si fiul s-au imbratisat si au stabilit o relatie constructiva si armonioasa.
se aud colinde si in casa miroase a cozonaci. zeci de jucarii – din plastilina – stau asezate sub bradul frumos impodobit, asteptandu-l pe Mos Craciun.

de acolo de Sus, ingerul mamei ii veghea si ii proteja.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.