Lectura, salvarea mea!

Aveam 9 ani și am primit în dar o carte cu povești japoneze. Primisem și o dedicație: „Vei deveni o gingașă învățătoare! Dar de ce nu o exigentă și zâmbitoare profesoară?” Acest îndemn m-a urmărit toată viața.

Am primit cărți de la învățătoarea mea dragă, care mă urmărește încă și este în continuare mândră de mine, așa cum era când eram eleva silitoare, cu codițe și uniformă apretată, scoasă din cutie.
„Singur pe lume”, „Coliba unchiului Tom” și „Aventurile lui Huckleberry Finn” m-au purtat pe tărâmuri magice, mi-au ținnut de urât în zilele de vară când nu mi-am permis să călătoresc.

Când am fost internată în spital, diriginta din clasa a VI-a mi-a trimis cărți și un almanah la spital. I-am fost recunoscătoare. Timpul a trecu cu folos și mult mai ușor.

Dragi părinți, nu lăsați educația 100% în mâinile cadrelor didactice. Nu se poate lucra la capacitate maximă cu fiecare. Copiii sunt unici, au personalități și nevoi diferite. Fiți alături de copii și investiți timp în calitatea educației!

Vă las aceste linkuri pentru lecturi și fișe de lucru MINUNATE!

Cunosc revista și o recomand ca părinte, dar și ca profesor!

https://clasadigitala.ro/prezentare-produs/doxi-chemarea-strabunilor/