Uncategorized
Lumea insectelor de Claudia Groza
Lumea
insectelor
insectelor
Dimineata tarzie de aprilie. Ea se
grabea sa isi faca un sandwich pentru la scoala.
grabea sa isi faca un sandwich pentru la scoala.
-Asta asa sa nu mai spuna nimeni
nimic, sa ma lase cu rautatile lor… „iar nu ti-ai adus si tu de mancare;
dar chiar nu ai ce?” ofta Isabela si deschise usa frigiderului.
nimic, sa ma lase cu rautatile lor… „iar nu ti-ai adus si tu de mancare;
dar chiar nu ai ce?” ofta Isabela si deschise usa frigiderului.
-Credeam ca nu te mai trezesti…
-Cine-i acolo? Isabela aprinse repede
lumina.
lumina.
-Ei, hai nu te speria asa. Sunt eu…
ma cunosti, doar ca mi-a fost jena sa ma prezint. My name is John. Ha ha ha.
ma cunosti, doar ca mi-a fost jena sa ma prezint. My name is John. Ha ha ha.
-Ihhh… esti un gandac. Papucul,
unde e papucul… striga agitata Isabela.
unde e papucul… striga agitata Isabela.
-Off… nu stiu de ce faci atata caz
si galagie. Nu ti-am facut nimic, ba chiar am si glumit, sa-ti inseninez ziua.
Dar, asta e… voi oamenii, nu aveti suflet… tot ce nu va place distrugeti.
Repede papucul! Off, te las, si totusi, iti doresc o zi senina, cu multe
bucurii.
si galagie. Nu ti-am facut nimic, ba chiar am si glumit, sa-ti inseninez ziua.
Dar, asta e… voi oamenii, nu aveti suflet… tot ce nu va place distrugeti.
Repede papucul! Off, te las, si totusi, iti doresc o zi senina, cu multe
bucurii.
-Imi… imi pare rau, spuse Isabela,
dar gandacul disparuse. Ia-l de unde nu-i. Mereu fac nefacute. Acum, sper sa
imi mearga bine la scoala, sa nu fac vreo boacana.
dar gandacul disparuse. Ia-l de unde nu-i. Mereu fac nefacute. Acum, sper sa
imi mearga bine la scoala, sa nu fac vreo boacana.
Isi impaturi sandwich-ul intr-un servetel,
se imbraca rapid cu hainele pregatite de cu seara, isi lua geanta si pleca.
Zambetul ce-i marginea buzele era destul de trist, dar era acolo: „My name
is John”… off… pana si gazele au umor.
se imbraca rapid cu hainele pregatite de cu seara, isi lua geanta si pleca.
Zambetul ce-i marginea buzele era destul de trist, dar era acolo: „My name
is John”… off… pana si gazele au umor.
Pe aleea ce ducea spre scoala,
copacii si-au imbracat armura colorata in alb, roz pal si bleu de-abia
sesizabil si au devenit adapost pentru pasarile care incanta urechile oamenilor
ce nu au insa timp sa se bucure de asa ceva. Boarea primaverii se simte in
vazduh.
copacii si-au imbracat armura colorata in alb, roz pal si bleu de-abia
sesizabil si au devenit adapost pentru pasarile care incanta urechile oamenilor
ce nu au insa timp sa se bucure de asa ceva. Boarea primaverii se simte in
vazduh.
De unde de neunde, apare un bondar.
Sunt asa ciudati… parca nu ar fi
insecte. Sunt grasi si fac exceptie de la grupul lor. Ha ha ha.
insecte. Sunt grasi si fac exceptie de la grupul lor. Ha ha ha.
-Unde mergi asa grabita?
-La scoala, nu vreau sa intarzi.
-L-ai vazut cumva pe John azi?
intreba bondarul, timid.
intreba bondarul, timid.
-Hei, ia stai asa. De unde stii tu de
John?
John?
-Eee… este o poveste veche, nu cred
ca ai timp sa ti-o destainui acum cu lux de amanunte. Era tare necajit ieri ca
nu a mancat de cateva zile. L-ai vazut azi, asadar? Nu mai ocoli raspunsul.
ca ai timp sa ti-o destainui acum cu lux de amanunte. Era tare necajit ieri ca
nu a mancat de cateva zile. L-ai vazut azi, asadar? Nu mai ocoli raspunsul.
-Ahhh… deci era nemancat saracul,
se auzi vocea Isabelei. Da, l-am vazut azi si l-am amenintat cu papucul. Mi-e
teama de gandacii de bucatarie. Plus ca, la noi in bucatarie nu prea au
existat.
se auzi vocea Isabelei. Da, l-am vazut azi si l-am amenintat cu papucul. Mi-e
teama de gandacii de bucatarie. Plus ca, la noi in bucatarie nu prea au
existat.
-Lasa, il gasesc zilele astea prin
parc si gasim noi o solutie. Exista soluti pentru orice, nu? Ahh… sa nu uit.
Eu sunt Brus. Asta asa, daca intreaba John de mine. Ha ha ha.
parc si gasim noi o solutie. Exista soluti pentru orice, nu? Ahh… sa nu uit.
Eu sunt Brus. Asta asa, daca intreaba John de mine. Ha ha ha.
Bondarul s-a intors spre dreapta si a
disparut intr-un tufis.
disparut intr-un tufis.
„Am gresit. Pana la urma sunt
animale si ele, asa mici, urate, nevinovate. Au si ele rostul lor pe Pamant,
altfel nu isi pierdea Dumnezeu timpul cu
crearea lor. Ce ma costa sa arunc o firimitura pe jos. Da… asa este, le dai
un deget si iti iau toata mana. Maine poimaine ma trezeam cu tot neamul John pe
capul meu… si scoate Isabel camasa pe unde mai poti. Am sa-l scot in curte
daca il mai gasesc dupa amiaza pe John si il voi hrani” gandea intens
Isabela.
animale si ele, asa mici, urate, nevinovate. Au si ele rostul lor pe Pamant,
altfel nu isi pierdea Dumnezeu timpul cu
crearea lor. Ce ma costa sa arunc o firimitura pe jos. Da… asa este, le dai
un deget si iti iau toata mana. Maine poimaine ma trezeam cu tot neamul John pe
capul meu… si scoate Isabel camasa pe unde mai poti. Am sa-l scot in curte
daca il mai gasesc dupa amiaza pe John si il voi hrani” gandea intens
Isabela.
-Hei, unde ti-e gandul?
Era colega ei de scoala, Betty. O
fata atat de vesela si zglobie, parca manca in fiecare dimineata ardei iute. Nu
statea o secunda locului. te obosea adesea cu energia ei, care nu era
indreptata spre ceva util.
fata atat de vesela si zglobie, parca manca in fiecare dimineata ardei iute. Nu
statea o secunda locului. te obosea adesea cu energia ei, care nu era
indreptata spre ceva util.
-Ei, buna dimineata! Mi-am lasat
gandul la un mic prieten cunoscut asa pe nepusa masa, la prima ora, zambi
Isabela si o imbratisa pe a sa colega.
gandul la un mic prieten cunoscut asa pe nepusa masa, la prima ora, zambi
Isabela si o imbratisa pe a sa colega.
Ore frumoase, interesante, cu jocuri
instructive si captivante, de cunoastere a propriului eu. Isabela ardea de
nerabdare sa ajunga acasa. Se simtea atat de vinovata vis- a -vis de John…
bine ca a fost rapid si a disparut din fata papucului ridicat cu viteza – se
pare ca el a fost mult mai rapid.
instructive si captivante, de cunoastere a propriului eu. Isabela ardea de
nerabdare sa ajunga acasa. Se simtea atat de vinovata vis- a -vis de John…
bine ca a fost rapid si a disparut din fata papucului ridicat cu viteza – se
pare ca el a fost mult mai rapid.
„Inteligent Dumnezeu… a daruit
fiecarei fiinte ceva placut. Ma uitam ce elitre (aripi) frumoase avea John,
parca erau un frac. Si bondarul Brus ce galben viu are la purtator. Ce inimi
avem… de ce nu putem accepta si ne juca alaturi de orice fiinta din Univers?
Pana la urma si sarpele Boa din „Cartea Junglei” era asa simpatic si
prietenos. Sper sa il gasesc pe John si sa imi cer iertare.” gandea
abatuta eroina noastra.
fiecarei fiinte ceva placut. Ma uitam ce elitre (aripi) frumoase avea John,
parca erau un frac. Si bondarul Brus ce galben viu are la purtator. Ce inimi
avem… de ce nu putem accepta si ne juca alaturi de orice fiinta din Univers?
Pana la urma si sarpele Boa din „Cartea Junglei” era asa simpatic si
prietenos. Sper sa il gasesc pe John si sa imi cer iertare.” gandea
abatuta eroina noastra.
Cand a auzit ultimul clopotel, si-a
strans rapid cartile si caietele, si-a imbratisat prietena si a zbughit-o pe
usa. Toti colegii au ramas uimiti.
strans rapid cartile si caietele, si-a imbratisat prietena si a zbughit-o pe
usa. Toti colegii au ramas uimiti.
-Niciodata nu a fost asa grabita.
-Intotdeana avea o vorba buna si de
inseninare pentru fiecare dintre noi.
inseninare pentru fiecare dintre noi.
-Imi mai povestea ce a mai citit,
despre ce a mai scris.
despre ce a mai scris.
-A avut un comportament ciudat azi,
intreaga zi.
intreaga zi.
Pe alea din fata scolii, Isabela a
zarit un grup de insecte, heterogen: cateva gargarite, unele cu elitre rosii,
altele cu elitre galbene…. doi-trei bondari, o libelula si doi gandaci
necunoscuti la nivel de specie, care o astepta.
zarit un grup de insecte, heterogen: cateva gargarite, unele cu elitre rosii,
altele cu elitre galbene…. doi-trei bondari, o libelula si doi gandaci
necunoscuti la nivel de specie, care o astepta.
-Nu stim ce este cu John.
-Nu reusim sa dam de el.
-Te putem insoti spre casa?
-Nu te daranajam. Asteptam unde ne
spui tu, ingaima timid Brus, bondarul prietenos.
spui tu, ingaima timid Brus, bondarul prietenos.
-Da, urmati-ma!
Toti priveau dupa Isabela ca dupa
urs. Erau socati sa vada un amalgam de insecte, insotind asa ordonat o fata
frumoasa si cocheta.
urs. Erau socati sa vada un amalgam de insecte, insotind asa ordonat o fata
frumoasa si cocheta.
Din contra, Isabela era fericita si
vesela si zambea, facand cu ochiul, fiecarui gura-casca ce o privea insistent.
vesela si zambea, facand cu ochiul, fiecarui gura-casca ce o privea insistent.
Ajunsa acasa, cat a putut de repede,
se indrepta spre bucatarie.
se indrepta spre bucatarie.
-John, te rog sa ma ierti pentru
comportamentul meu deplasat de azi-dimineata. Intreaba pe oricine ca nu sunt
prietenoasa si haioasa dimineata. Nu imi place sa ma trezesc devreme… nu imi
place sa am un program matinal. Te rog, iarta-ma, si, pe langa asta, am o mare
surpriza pentru tine daca iesi de pe unde te-ai ascuns.
comportamentul meu deplasat de azi-dimineata. Intreaba pe oricine ca nu sunt
prietenoasa si haioasa dimineata. Nu imi place sa ma trezesc devreme… nu imi
place sa am un program matinal. Te rog, iarta-ma, si, pe langa asta, am o mare
surpriza pentru tine daca iesi de pe unde te-ai ascuns.
John, timid si fricos, iesi, cu un
tremur vizibil dintr-o gaurica mica din spatele tevilor de la calorfier.
tremur vizibil dintr-o gaurica mica din spatele tevilor de la calorfier.
-Hei, salutare! Ce usurare pentru
mine… uite: – si spunand asta, Isabela indrepta mana spre fereastra, unde
asteptau emotionati prietenii lui John -, aceasta este surpriza despre care iti
vorbeam.
mine… uite: – si spunand asta, Isabela indrepta mana spre fereastra, unde
asteptau emotionati prietenii lui John -, aceasta este surpriza despre care iti
vorbeam.
Bucuros din cale afara, John isi
intinse aripile negre, lucioase, de parca erau lustruite cu cea mai scumpa
crema si porni in zbor spre ei.
intinse aripile negre, lucioase, de parca erau lustruite cu cea mai scumpa
crema si porni in zbor spre ei.
-Nu pleca asa, am ceva pentru tine, spuse Isabela si ii intinse niste firimituri
de paine.
de paine.
-Oauu… ce ospat, spuse vesel John.
Isabela le facu noilor sai prietene semne
cu mana.
cu mana.
-Sper sa nu ma uitati si sa ma vizitati
sau macar un salut prietenos cand ma vedeti, va rog mult sa-mi adresati!
Iertati-mi rautatea!
sau macar un salut prietenos cand ma vedeti, va rog mult sa-mi adresati!
Iertati-mi rautatea!
„Ce lume frumoasa! Cand vom
invata sa ne bucuram de asa minunatii?”
invata sa ne bucuram de asa minunatii?”
Voi cand ati privit cu dragoste si admiratie o
insecta? O albina harnica sau o furnica grabita spre musuroi?
insecta? O albina harnica sau o furnica grabita spre musuroi?
*
Dumnezeu a creat flori şi insecte, nori şi ploaie,
părinţi şi copii între toate stabilind o
strânsă legătură.
părinţi şi copii între toate stabilind o
strânsă legătură.
