Mamă, profesor de limba franceză și o colegă minunată

Interviu cu o femeie zâmbitoare, mamă de băieți și profesor de franceză, Gina Gaftoi

1. Încă de la prima vedere, întoarsă din concediul de creștere copil, am fost fermecată de zâmbetul tău. Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?

– Mulțumesc pentru o așa apreciere flatantă.Mi-a fost mereu greu sa mă descriu, dar voi încerca: timidă, ambițioasă, luptătoare.

  1. Ce te-a determinat să alegi limba franceză? Dar să devii profesor?

– Limba franceză a fost prima limbă străină studiată la școală și a devenit în timp,o a doua limbă maternă. Dar m-am îndrăgostit în egală măsură de limba engleza, iar la un moment dat mi-am dorit să studiez și germana. Italiana am învățat-o de la televizor. Cred că am o înclinație naturală către limbile străine. De aici până la a deveni profesor nu este decât un pas, unul presărat cu examene și inspecții, cu emoții și perfecționări. Din dorința de a cunoaște s-a născut dorința de a împărtăși celorlalți ceea ce am învățat.

  1. Ești mamă de băieți. Ce părere ai de parentingul din ziua de azi? Te reprezintă? Citești despre varianta actuală de a educa?

– De când am rămas însărcinată cu primul băiat am citit foarte mult: despre sarcină, naștere și alăptare și pe măsură ce puiul de om s-a înălțat, despre metode de educație. Însă viața bate întotdeauna teoria. Oricât de informat ai fi, mereu faci greșeli, te adaptezi, improvizezi și iar înveți. Educația cu blândețe este de preferat oricând celei tradiționale, care zice că „bătaia este ruptă din rai” sau: „unde dă mama/tata crește”. Normal este explicația pentru cel mare și jocul pentru cel mic. Puterea exemplului primează în fața vorbelor și tot așa. Dar mereu este loc de îmbunătățiri.

  1. Cum îți petreci timpul cu băieții? Le citești?

– I-am citit foarte mult lui Tudor, băiețelul meu cel mare – 9 ani, astfel a beneficiat și Tiberiu – 2 ani si 10 luni, încă din burtică, de povești frumoase. Acum Tudor citește singurel, iar Tiberiu răsfoiește curios cărțile pe care le citim noi. Parcă încearcă să priceapă ce este atât de interesant în ele. Se plictisesc însă repede de citit, preferă să se joace cu mașinuțele, au o colecție impresionantă de mașinuțe. Fac împreună cu cel mic curse de mașini, cu cel mare fac teme și îl privesc cum meșterește sau se joacă pe calculator. Deja este mărișor Tudor și îmi cere doar să stau lângă el și să-l ajut doar când dorește el. Când Tudor era mic, mă jucam foarte mult cu el, la fel și cu Tiberiu. Însă Tibi are deja un partener de joacă și mă solicită doar când Tudor are altceva mai important de făcut. Și ieșim în fiecare zi afară, la joacă, indiferent de vreme.

  1. Ce pasiuni ai?

– Cititul și meșteritul. Sarcina cu Tudor mi-a adus o noua pasiune: modelatul de bijuterii din plastilina polimetrică, ce se întărește la cuptor. Din păcate acum nu mai am timp pentru meșterit de bijuuri, lucru foarte migălos, dar m-am reapucat de citit.

– Îmi place mult să mă plimb, dar plimbatul a luat forma ieșirilor în parc cu copiii. Până la urmă și gătitul a devenit o pasiune, pun suflet în mâncarea de zi cu zi, dacă tot o fac, măcar să fie cu plăcere.

  1. Cum arată o zi din viața ta? Ai timp pentru tine?

Viața mea, mai ales după al doilea copil si o data cu reînceperea serviciului, este o înșiruire de zile dedicate celorlalți. După ce o femeie devine mamă, viața ei nu-i mai aparține. Este în slujba copiilor și cum serviciul meu, presupune tot o muncă cu copiii, eu nu mai exist decât prin ei. Nu mai am timp nici să mă îmbolnăvesc. Totul a devenit o cursă contra cronometru. Cred că aș fi un soldat sau un sportiv foarte bun. Mă pregătesc pentru serviciu în timp record, fac sendvișurile cu o mâna,în zilele când îl duc eu pe Tudor la școală, cu alta curăț după Tiberiu, iar a vărsat paharul cu apă pe jos, cu a treia îi calc uniforma lui Tudor – o fac in fiecare zi, căci în fiecare zi, o face pungă -, cu a patra îl schimb pe Tibi de scutec, căci vine bunica și trebuie să-l găsească și pe cel mic curat, cu a patra dau repede prin casă cu mopul pentru a șterge praful, cu a cincea aranjez paturile si aerisesc. Uf, am obosit, hai că plec la școală, ca să-mi încarc bateriile cu alte dorințe, cereri si nazuri. Fac o pauza de plictisiți și mofturoși, îl iau pe Tudor de la școală, îl duc acasă, mă reîntorc la orele mele. Colegele mele, care fac orarul și cărora le rămân profund îndatorată și recunoscătoare, mi-au făcut o pauză de câte o oră, între orele de program, pentru a-mi lua copilul de la școală și a-l duce acasă. Și așa, ca un adevărat atlet, fac de vreo două ori pe zi traseul serviciu – casă, cu tramvaiul, noroc că locuiesc aproape de școală. Unde predau eu învață și Tudor, așa că, este într-un fel un câștig de timp și drumuri în minus. Poate te întrebi unde este tatăl copiilor, în tabloul mai sus prezentat: la serviciu, zilnic, de la 8 la 18.30. Iar eu,aproape zi de zi, îl duc și aduc pe Tudor de la școala, am in medie 7 ore de predare, si cam 3 ore petrecute alături de copii acasă.

  1. Care sunt cărțile tale preferate, din copilărie și până acum?

– În copilărie îmi amintesc că citeam și mi se citea cărticica de Povești Nemuritoare. Mai târziu, am început să citesc cu plăcere Jules Verne, Shogun de James Clavel, Cei trei muschetari de Alexandre Dumas. În facultate adormeam citind Nostalgia de Mircea Cărtărescu, iar peste câțiva ani, când Tudor adormea în cărucior, citeam pe o bancă în parc: Iluminarea pe înțelesul proștilor de Anne Cushman. Acum m-au atras mai multe: Fetița care se juca de-a Dumnezeu, de Dan Lungu, Istoria romanțată a unui safari, de Daniela Zeca-Buzura și altele.Am citit și citesc mult. E greu să zic care este sau sunt cărțile preferate. Din fiecare am învățat ceva. Fiecare are farmecul ei. Chiar dacă este vorba despre o lectură ușoara sau plină de tâlc, o carte mă face să visez, mă duce acolo, în lumea ei. Călătoresc, mă bucur sau sufăr alături de personajele ei. Trăiesc mai multe vieți prin intermediul cărților. Atunci când intervine rutina, eu evadez.

  1. Dacă ar fi să faci altceva, ce ai alege? Multe femei, după ce devin mame, aleg antreprenoriatul. Tu ce părere ai?

– Și eu mi-am dorit să mă reprofilez. După ce am născut, am dorit să mă înscriu la Școala de moașe și asistență medicală. Medicina este un vis mai vechi. Mi-am dorit sa fiu medic veterinar. Dar mereu intervine ceva, lipsa de resurse: timp în primul rând.

Și da, am dorit să-mi încep o afacere, după nașterea lui Tudor, bazată pe realizarea și comercializarea de accesorii din lut polimeric. Dar necesita mult timp, bijuurile sunt foarte migăloase. Eu nu foloseam matrițe, făceam totul manual și mai ales noaptea, în timpul zilei nu era chip.

Dar am reînceput și serviciul, iar eu nu doream să renunț la a mai preda.

  1. Se apropie Paștele. Aveți obiceiuri pe care le respectați în familie? Faci anumite activități cu cei mici?

– De obicei, de Paște, ne petrecem timpul acasă, in familie și facem, daca vremea este buna, un picnic în parc. Cu copiii înroșesc ouăle sau le vopsim cu ajutorul unor matrițe.

  1. Ce mesaj transmiți mămicilor care citesc acest site?

– Sunt cele mai frumoase și puternice, ele fac lumea să meargă înainte, sunt eroii zilei.

  1. Ce valori vrei să le transmiți copiilor tăi?

– Pare desuet pentru societatea noastră, dar cu atât mai mult, aș vrea ca ei sa fie onești, cu bun simț, să respecte regulile și pe ceilalți, să fie deschiși la minte, flexibili.

  1. Consideri tehnologia un impediment sau un câștig pentru educație?

– Este clar un câștig, dacă ști cum să o folosești. Tehnologia în general, este un instrument care ne poate face viața mai ușoară, dacă oamenii o folosesc în mod altruist și nu doar pentru profit.

Iar daca ne referim strict la internet si la folosirea mobilului, este o modalitate de a renunța la kilograme de maculatura cărată de copii, zilnic, la școală.

 

  1. Ce părere ai despre învățarea prin joc?

– Este cel mai natural mod de a învăța. Prin joacă învață toți puii mamiferelor, așa își capătă deprinderile de prădător, sau de animal ce evită să fie vânat, așa se adaptează la mediu, învață ierarhizarea, etc.

La fel învață și copiii, cel puțin până mai cresc, apoi învață studiind, la școală, unde sistemul este mai rigid.

14.Cunosc tot mai multe mame care au ales homeschooling pentru copiii lor. Cum ți se pare această modalitate de educație?

– Înaintea industrializării, când a apărut necesitatea educației maselor, pentru a instrui rapid și standardizat mâna de lucru calificată, copiii celor bogați erau școliți acasă. Ideea nu e nouă și necesită, ca și în trecut, resurse financiare. Are și acest tip de educație, ca și cel de masă, beneficiile și neajunsurile sale. În mare, beneficiile ar fi că poți alege să studiezi ceea ce-ți place, neajunsurile ar fi lipsa socializării și experimentării a tot felul de situații. Copilul nu mai înfruntă rușinea de a greși un răspuns, de a se râde de el, evită competiția cu colegii și emoția de a fi ascultat de un profesor.

Ideal ar fi un sistem de învățământ care să permită copilului, după ce a trecut de cele 4 clase de învățământ general, să-și aleagă materiile preferate, la care poate excela, face performanță. Ideal ar fi să parcurgă materia în ritm propriu, fără să fie judecat, să-și dea examenele când se simte stăpân pe cunoștințele sale. Dar mai avem până atunci și fiecare caută soluția pe care o consideră potrivită circumstanțelor actuale și posibilităților sale. 

  1. Îți înveți copiii limba franceză sau crezi că e mai bine să descopere singuri farmecul acestei limbi străine, la școală?

– Eu aș vrea să-i învăț cât mai mult. Tudor abia acum acceptă să-i vorbesc în franceză. Anul trecut a venit la noi fetița unor cunoștințe, care locuiesc peste hotare și vorbesc: engleză, franceză și germană. Fetița înțelege limba română dar comunică doar în cele trei limbi menționate mai sus. Așadar, Tudor a fost nevoit să se descurce în franceză cu ajutorul meu. Copiii ar trebui puși în astfel de situații pentru a înțelege importanța cunoașterii limbilor străine. Copiii trebuie să aibă tot felul de experiențe, să învețe să fie curajoși, comunicativi.

  1. Îi duci pe băieți la diferite ateliere, sporturi sau cursuri? Le consideri importante sau doar un moft al părinților?

Din cauză că locuim la oraș, copiii nu au o prea mare libertate de mișcare, nu-i putem lăsa de prea mici singuri, în părculețele din jurul blocului.Așadar, l-am înscris pe Tudor, la karate, pentru a-și mai consuma o parte din energia debordantă. L-am înscris de asemenea la un curs de engleză, odată cu începerea clasei pregătitoare, pentru a-l ajuta să-și însușească mai ușor informațiile primite la școală. La centrul de limbi străine învață folosind metoda jocului, iar când termina cursul, Tudor este zâmbitor și relaxat. Cursul de karate ne dă mai multă bătaie de cap, deoarece se desfășoară după un anumit ritual, necesită mai multă disciplină, iar unui copil energic îi este foarte greu să se stăpânească. Tocmai de aceea insistăm să-l frecventeze în continuare, pentru a învăța autocontrolul, perseverența și satisfacția lucrului bine făcut.

I-am lăsat lui Tudor copilăria și libertatea de mișcare, mersul în parc, joaca cu alți copii. Nu am dorit sa începem activități extrașcolare de la grădiniță, nici într-un număr prea mare. Mai merge la înot când vine căldura, merge la bălăceală.

 Am fost de părere că activitățile în plus trebuie făcute cu plăcere. Nu se întâmplă mereu așa, dacă vrea să se joace cu un prieten pe calculator sau dacă are teme care i se par dificile la engleză, îmi spune că nu vrea să mai meargă la engleza, karate sau înot. Dar perseverăm cu răbdare.

Activitățile extrașcolare făcute, dacă se poate, cu plăcere, și într-un număr rezonabil, modelează frumos un copil, îi oferă și distracție și satisfacție.

2 thoughts on “Mamă, profesor de limba franceză și o colegă minunată

  1. Bică Florentina says:

    Felicitări, mami Gina ! Am citit tot cu plăcere și mă bucură prietenia copiilor noștrii. Andrei așa îl consideră pe Tudor un bun prieten.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.