Uncategorized
Mandria si Smerenia
Pe o strada lata, cu tei si castani de o parte si de alta, cu case spatioase si multa liniste, locuiau doua fete, una mai frumoasa ca cealalta.
Mandria, o fata inalta, cu parul lung, de culoarea corbului, cu pielea alba ca zapada proaspat asternuta, sprancene frumos arcuite pe bolta fruntii inalte, care protejeaza doi ochi de un albastru-cenusiu, intens. Buzele subtiri – superstitiile din popor spun ca ar fi semn de rautate – ofera in permanenta un zambet perfid, de superioritate. Tinuta dreapta, mersul apasat si privirea patrunzatoare, o fac pe aceasta fata destul de nesuferita. Casa in care locuieste este frumoasa, impunatoare si rece asemenea Mandriei.
-Ce faci, Smerenia?
-Multumesc bine, Mandria, merg sa duc placinta calda copiilor. Tu?
-Uite, ma cam plictisesc. Nu gasesc nimic interesant de facut. Rautatea, Fericirea, Implinirea nu stiu pe unde isi petrec timpul. Nu mi-au spus nimic.
-Uite, iti propun sa mergi cu mine sa ascultam povestile copiilor care s-au intors de la scoala.
-Nu pot face asa ceva! Imi murdaresc superba rochie noua, pe care nici nu ai avut bunavointa sa mi-o admiri.
-Este foarte frumoasa. Imi cer scuze, dar tu ai numai haine deosebite, iar acum, chiar ma grabesc sa ajung la acesti copii. Poate te razgandesti si ma insotesti.
-Nu, nu, du-te linistita.
Smerenia, este o fata foarte slabuta, cu un zambet atat de cald si molipsitor. E imposibil ca cineva sa o priveasca si sa nu se binedespuna. Poarta haine simple, de cele mai multe ori confectionate de ea, din haine primite in dar de la alte persoane. Parul castaniu si-l tine prins in cosite. Mainile par atat de fragile, dar ce iese din ele sunt adevarate opere de arta. Este o fata placuta, cautata de personajele pozitive, dar si de cele negative, care o vor ca aliat datorita inteligentei sale.
-V-am adus prajitura! Hai sa mancati acum cat este calda. Cum a fost ziua la scoala.
-Am facut fapte bune, asa cum ne-ai invatat. Am udat florile dupa ce le-am ridicat, caci fusesera folosite ca arme de copii batausi.
-Am ajutat un coleg sa-sirezolve un exercitiu pe care nu-l intelesese.
In aceste clipe de povestit intens, se auzi o cazatura. Toti si-au indreptat atentia spre locul de unde venise zgomotul
-Este Mandria! de ce nu ai intrat? intreba o fetita vesela, cu obrajii rosii.
-Este prea mandra sa stea cu oameni inferiori din punct de vedere material, grai repede si suparat un baietel rotofei.
Mandria si-a scuturat rochia cea noua, care s-a si rupt intr-o parte, si s-a intors spre casa.
-Este cazul sa-mi schimb comportamentul. Sunt atat de singura, si nu imi place deloc. Voi darui mai mult, ma voi imprieteni cu Smerenia si ii voi acorda sprijin in activitatile ei atat de placute si relaxante.
Mandria si Smerenia au devenit prietene. Foarte rar, Mandria isi manifesta superioritatea vis-a-vis de ceilalti. Atata timp cat exista vointa, schimbarea in bine a caracterului se poate realiza.
