jurnal de mamă, povești cu gemeni, povești de viață
Meseria de mamă cu normă întreagă
ian.
Mi-am dorit toată viața să devin mamă! Ajunsesem la obsesie! Nu am ținut cont de faptul că nu am avut o familie stabilă, că avem multe răni nevindecate, că nu am avut un exemplu patern, dar nici nu știam ce înseamnă o familie unită, echilibrată, care să călătorească sau să își facă planuri.
Așa că, am atras bărbați asemenea tatălui… lipsiți de interes pentru familie.
Mi-am asumat când m-am căsătorit. Aveam 38 de ani. Am rămas însărcinată chiar de ziua mea. Primisem cadou o astrogramă și îmi apărea că voi avea doi copii, fată și băiat. Nu am crezut. Când am aflat că am gemeni, am avut emoții, m-am speriat de-a dreptul, dar visul meu se îndeplinise.
Pe toată perioada sarcinii am mers singură la toate controalele. Simțeam tristețe, frustrare, dar mi-am dat seama că mi-am dorit foarte mult și Dumnezeu mi-a dăruit acești copii, cu siguranță mă va ajuta să îi cresc. În noaptea de 25 spre 26 ianuarie, la ora 24, mi s-a rupt apa. Mi-am zgâlțâit soțul, l-am strigat, nimic. Nu s-a trezit decât la 4 dimineața, când trebuia să plece la serviciu. M-a dus la maternitatea Bucur, apoi el și-a văzut de drum.
După ce am ajuns acasă, m-a ajutat să îi spăl, dar în rest, el stătea cu băieții la bere, iar eu eram non-stop cu gemenii, cu casa. După botez, soțul și-a dat demisia și am preluat toată responsabilitatea familiei și a gospodăriei.
Am uitat de mine! M-am dedicat copiilor, munceam foarte mult ( școală, povești personalizate, cărți pubicate, am deschis firma în 2018 ), alergam și mă simțeam singură, neiubită, neînțeleasă, nerespectată.
Copiii erau viața mea! I-am dus la creșă… dar nu s-au acomodat. Soțul meu se angaja, lucra câteva luni și își dădea demisia. Nu mă ajuta decât cu pregătirea mesei din când în când. Dar nu spun cum arăta bucuria după ce gătea, acompaniat de băutură. 🙁
Pe toată perioada grădiniței îi duceam dimineața, mergeam la școală, îi luam de la mama și ne întorceam acasă. Puneam haine la spălat, în timp ce ieșeam cu gemenii în parc. Eu m-am ocupat de educația lor: cursuri, teatru, concedii. 🙂 Partea de călătorii m-a fascinat dintotdeauna! Am visat să am un soț dornic să petrecem timp de calitate în țară, dar și în străinătate. Nu s-a întâmplat! Eu mă ocupam de acest aspect: căutam cazare, achitam, făceam bagaje. Parcă nici nu mă puteam bucura de timpul petrecut acolo! Tot timpul eram nevoită să calculez banii, să ne ajungă. De unde tăiam? De la mine! Eu nu beam, nu fumam, puteam mânca mai puțin sau eventual ce rămânea copiilor. 🙁
Așa au trecut șase ani! Am spus STOP! Chiar merit să mă bucur de viață, să mă îngrijesc, să mă iubesc, să mă apreciez și să mă iert. A fost un an greu, de tranziție, cu multe lecții dure, oameni care au dispărut din viața mea, oameni care au venit să mă susțină, să mă ajute, să ofere daruri copiilor. A fost anul cu primele concedii singură cu copiii. Mi-a fost teamă, dar am reușit să petrecem vacanțe minunate la Constanța și la Brașov.
Adun amintiri cu ei pentru a le scrie un volum pentru când vor împlini 18 ani.
*
Ana ne-a făcut cinste cu pizza.
