Mihaela Rond, o mămică antreprenoare

Îmi doream de ceva vreme să particip la evenimentul Mama Connect, organizat de Asociația WHAM. De fiecare dată apărea ceva urgent care mă deturna de la participare. Ieri, am ajuns. M-am bucurat nespus de mult. Am întâlnit oameni minunați, care mi-au fost clienți de cărți personalizate, dar și oameni noi, de la care am învățat.

Așa că, am descoperit-o pe Mihaela Rond, la al cărei newsletter de abia mă înscrisesem și avusesem o discuție fugitivă pe o pagină de facebook, o pagină de dezvoltare personală, unde ea și eu ne promovam de fapt afacerile.

Am profitat de ocazie și i-am adresat câteva întrebări.

  1. Mihaela, ce ne poți spune despre tine, despre școala vieții tale?

Școala vieții? La asta cred că sunt corigentă J. Dacă te referi la sistemul de ȋnvățămȃnt, școala gimnazială m-a marcat cel mai tare. Ȋn bine. Acolo s-au pus bazele omului Mihaela. Deși am crescut ȋn provincie, ȋntr-o familie foarte modestă iar ȋn clasă eram doar zece copii, profesorii s-au ocupat atent de noi, ȋn ciuda resurselor limitate. Și acum mă emoționez cȃnd mă gȃndesc la o perioadă ȋn care ȋmi era rușine să merg la școală cu ȋncălțarile mele ponosite și mult mai mari decȃt purtam, dar, cum ajungeam acolo uitam de tot deoarece eram apreciată sincer de profesori, lăudată și ȋncurajată să continui studiile, să ȋmi depășesc condiția.

Dacă mă ȋntrebi de valori și cine le-a ajutat să prindă rădăcini, ȋți voi răspunde că bunicii din partea tatălui. Ei m-au crescut ȋn primii ani de viață iar mai apoi ii vizitam destul de des, locuind ȋn același sat. Ne citeau, ne ȋnvățau să ne rugăm, cȃntam, munceam ȋmpreună ȋn gospodărie. Pe mine m-a ȋnvățat bunicul să merg pe bicicletă. Ne lăsa să ȋl urmărim cȃnd repara cu minuțiozitate si răbdare ceasuri sau biciclete. Ne lua peste tot cu el: la pescuit sau la cumpărături, la poștă sau la biserică, la fȃntȃnă „după apă bună” sau la cules de ciuperci, dormeam afară vara noaptea …. Bunicii m-au ȋnvățat să mă bucur de un lucru mic sau aparent banal, cum e o rază de soare (eu credeam că sunt ȋngeri J) sau o bucată de pȃine caldă, o căpșună sau o zambilă, o carte sau o melodie la radio, o bomboană mentolată sau o masă ȋn familie, dar, mai ales, m-au ȋnvățat cumpătarea, recunoștinta (se rugau ȋnaintea fiecarei mese și ȋnainte de culcare și ȋncepeau prin a mulțumi lui Dumnezeu), m-au ȋnvățat să iubesc cititul și natura, să respect comunitatea din care fac parte și multe, multe altele.

Toți cei 3 bunici ai mei m-au susținut și financiar, fără ei nu cred că aș fi putut merge la liceu și facultate.

Prin urmare, cea mai completă educație bunicii mi-au oferit-o și primii pași ȋn Școala Vieții ei mi i-au ghidat.

 

  1. Ce înseamnă educația pentru tine?

Educația este o mare parte din ceea ce sunt și va fi toata viața. Dacă ar fi după mine, aș merge mereu la școală, la cursuri, aș ȋnvăța mereu lucruri noi. Sunt genul de bătrȃnică studentă la o facultate sau care se apucă să ȋnvețe o limbă străină la 70 ani. Vorba aceea…Cănd crezi că nu mai poți ȋnvăța nimic, „mai poți un pic”. J

 

  1. Care sunt pasiunile tale? Care sunt cărțile dragi sufletului tău?

Ȋmi place să citesc, să vizionez filme sau documentare, să ascult muzică și să petrec timp cu cei dragi, ȋn special cu copiii. Recunosc că ȋmi place beletristica. Dar, de vreo cȃțiva ani alternez ficțiunea cu cărțile de parenting și dezvoltare personală.

 

  1. Ce părere ai despre avalanșa de cursuri pentru copii, dar și pentru adulți?

O consider bine-venită. Poate pare avalanșă pentru că au apărut mai tȃrziu la noi. și e, ȋntr-adevăr, un trend. Dar, unul pozitiv. Ne pregătim de o nouă revoluție industrială, a robotizării, cȃnd multe dintre joburi vor disparea. Trebuie să ne pregătim copiii pentru a face față schimbărilor, pentru a se adapta, a fi creativi și a găsi soluții, a gȃndi critic și a se reinventa cȃnd situația o cere.

Pe mine mă ȋngrijorează mai degrabă inerția publicului – țintă. Dezvoltarea personală nu este văzută că fiind necesară de către părinți, ci un moft sau o dovadă de slăbiciune. Se preferă instruirea nonformală tradițională. „Ȋmi duc copilul să facă un sport pentru că se dezvoltă armonios și sănătos, ȋși consumă energia și devine mai competitiv”. „Ȋmi duc copilul să aprofundeze o limbă străină că poate pleacă din țara asta, să nu se chinuie că mine”. Nimeni nu spune „ȋmi duc copilul la terapie prin povești, joc terapeutic sau la ateliere de dezvoltare personală”. „Cum adică terapie? Copilul meu este normal, ȋntreg și numai cei slabi au nevoie să se dezvolte personal”.

Joacă senzorială? Joacă ghidată? Poate da, aici e un pic de moft J. Cred că dacă i-aș spune bunicii mele sau bonei copiilor unde merg cu cel mic ar zice „Dar asta făceam și noi cȃnd vă lăsam să vă jucați ȋn curte cu ce găseați și nu trebuia să plătiți pentru asta” J. A devenit un moft pentru că astăzi nu prea ne mai vine natural să ii lasam pe cei mici să se joace ȋn pămȃnt, de exemplu.

Concluzionănd, e foarte bine că sunt multe cursuri deoarece avem de unde alege și mă bucur că oamenii ȋncep să dea mai departe, să ii ȋnvețe și pe alții ce știu ei, se gȃndesc să dezvolte abilități pentru viață la ceilalți, ȋn special la copii.

 

  1. Ai urmat cursuri pentru adulți? Dacă da, aș dori să îmi povestești despre impactul cursurilor asupra evoluției tale, dar și de motivul care te-a determinat să urmezi acel curs.

Nu foarte multe și preponderent din sfera profesională. Dar, de cȃnd am devenit mamă pentru a doua oară, am urmat mai multe cursuri online, de la nutriție la parenting, de la limbi străine la marketing online. Multe workshop-uri online de dezvoltare personală. Offline fac mai mult coaching și vreau să urmez cursuri de antreprenoriat, scriere creativă, public speaking și comunicare asertivă.

 

  1. Cum te simți în rolul de mamă? Care crezi că este decizia cea mai bună: să lucrezi de acasă și să fii alături de copii sau să te întorci la muncă după expirarea concediului de maternitate?

Rolul de mamă este cel care mă face fericită și ȋmplinită cu adevărat.

Ȋnca nu știu care e cea mai bună decizie și mi-ar placea să am un glob de cristal ca să stiu și eu ce să fac J

Personal, cred că vorbim de un cerc vicios. Dacă lucrezi de acasă nu ȋnseamnă că stai cu copiii, că ești prezentă 100%. Cel puțin, aceasta este părerea mea. Iar sentimentul de vinovăție persistă ȋn cazul meu orice aș alege. Bineȋnțeles că mi-aș dori să am independența financiară și flexibilitatea organizării timpului. Dar, asta este o utopie ȋn cazul antreprenorului, care, muncește mult mai mult ca un angajat, nu are weekend-uri sau concedii, nu se poate rupe aproape niciodată de ceea ce face, de afacerea lui, nu se poate deconecta așa cum o face un angajat. Plus că nu ai siguranța veniturilor constante, cel puțin la ȋnceput. Sacrificiile sunt enorme și incertitudinea foarte mare. Nu cred că este pentru oricine și cred că trebuie să fii „mănat” de o pasiune de nestăvilit ca să poți să o faci fără sentimentul de vinovăție și de frustrare că dai 200% și obții poate 2%.

 

  1. Cum ți-a venit ideea de a aduna cursurile pentru copii și adulți într-un singur loc?

 

Ideea a aparținut prietenei și asociatei mele. Eu am ȋmbrățișat-o, ȋnsă, imediat, pasionată de tot ce ȋnseamnă educație și dezvoltare personală, avȃnd contact cu ce ȋnseamnă asta ȋn străinătate, „consumatoare” fiind eu ȋnsămi J și avȃnd și experiența unui copil mai măricel (șapte ani), pentru care am căutat și cȃte 2-3 zile un curs de dans sau de ȋnot. De tabere sau de cursuri pentru adulți nici nu mai vorbim….Cu cȃt e mai mare și variată oferta și mai abundentă informația, cu atăt e mai greu să găsești ce ți se potrivește.

 

  1. Site-ul tău se numește EduMarket. Te-ai gândit că în afară de cursuri educaționale (poate chiar școli, grădinițe particulare sau after school), să incluzi și materiale educaționale (atlase, hărți, rechizite, jucării educaționale, cărți senzoriale, agende și caiete personalizate)?

Da, ne-am găndit la tot ce ȋnseamnă educație nonformală: cursuri, ateliere, tabere și materiale educaționale, pe care să le aducem mai aproape de cei interesați sau care ar putea beneficia de ele, să cream un one-stop-shop al educației nonformale.

 

  1. Îmi place foarte mult ceea ce faci și sunt sigură că vei avea succes. Te pasionează cărțile și cursurile de dezvoltare personală?

Ȋți multumesc mult pentru apreciere și ȋncurajare. Feedback-ul a fost, ȋn mare parte, unul pozitiv. Dar, ni s-a mai spus pe alocuri și că suntem „ȋn bula noastră”, că oamenii nu au nevoie de așa ceva, oamenii nu investesc ȋn educație nonformală și mai ales nu cumpără online cursuri. Mă bucur că nu suntem singurele care cred ca a fost o idee bună J

 

  1. Știi de acele „panouri de vise” sau „caiet de vise”? Ți-ai construit unul vreodată?

Da, chiar am un caiet. Simplu, cu lucrurile pe care vreau să le fac ȋn viață. L-am mai revizuit ȋntre timp, dar, ȋn mare parte, acolo sunt obiectivele mele, scrise cu mai bine de 10 ani ȋn urmă. Am mai făcut recent și altele, de cȃnd urmez cursurile de parenting și dezvoltare personală. Dar, nu știu de ce, nu reușesc să mă țin de ele și mai tare mă demotivează. Intenționez să reȋncep un jurnal.

 

  1. Ce modalități de promovare folosești? Care ți se pare cea mai utilă?

Cȃnd discutăm avem doar o lună de la lansare, ȋn care am optat și pentru promovare plătită, am participat și la evenimente dedicate părinților (expoziție), am făcut networking, am organizat concursuri, am dat comunicat de presă. Am avut și o mică susținere din partea unor influenceri. Facem optimizare SEO pentru a fi ușor de găsit pe motoarele de căutare. Și vom continua cu aceste demersuri și ȋn viitor.

Dar, cred că cea mai utilă e crearea de conținut. Deși și aici vorbim de abundența informațiilor și a materialelor, sper să ne gasim ȋn curȃnd „vocea”, disponibilitatea, creativitatea, inspirația și timpul pentru a educa audiența, publicul căruia ne adresăm, de a stimula curiozitatea, de a stȃrni emoții și de a inspira, la rȃndul nostru.

 

  1. Cum te implici în educația copiilor tăi? Îi duci la diverse cursuri, ateliere ?

Le citesc, le răspund la ȋntrebări, le stimulez curiozitatea, le las libertatea cȃt mai multor decizii, ȋi implic ȋn activitățile zilnice ale familiei, ȋi ascult, ȋncerc să ȋi ghidez doar, nu să le impun punctul meu de vedere… Le completez educația primită ȋn școală (formală) și acasă (informală) cu cea nonformală. Fetița merge la ȋnot, la cursuri de pian, de pictură și participă ocazional la ateliere de stiință, de gătit și tabere. A fost ȋn trecut și la dans, actorie, ateliere de creație. Ȋi respect opțiunile, nu ȋncercăm să o forțăm ȋn nici un fel. Ea ȋși alege activitățile. Acum vrea să mergem la yoga și e ȋnnebunită după experimente.

Băiețelul e ȋncă mic, dar, la un an și 4 luni a participat la prima sa oră de joacă senzorială. Abia așteptăm să revenim pentru că ȋnvață să ȋmpartă și să aibă rabdare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.