MINUNILE ZĂPEZII – poveste pentru concurs

A fost odată, că de n-ar fi fost,  nu s–ar povesti, un baiat pe nume Eric. El
locuia departe, foarte departe, mai exact la Polul Nord. Lui nu îi prea plăcea
să locuiască la Polul Nord, deoarece răcea foarte tare şi atunci când începea să
strănute potecile trebuiau dezăpezite, iar asta se intampla foarte des, cel
putin de 12-13 ori pe zi.


Foarte bine, dar
să lăsăm comentariile şi să trecem la subiect.


Deci,era o zi
senină, in care din fericire, Eric nu strănuta şi nici nu era pe punctul de a o
face.Aşa că parintii lui i-au dat voie sa iasa afară, cu condiţia să nu ia vreo
altă răceală dubioasă. Şi ca să fie siguri, i-au pus pe cap cinci căciuli, zece
geci groase căptuşite cu lână şi douăzeci şi patru de perechi de raiaţi. In
fine ,după ce şi-a legat şi cea de-a două suta gheată şi-a luat sania, schiurile
şi un felinar, în caz că îl apucă noaptea, şi a iesit din casă. A hotărât să
meargă să se joace cu copiii din sat, care se jucau de obicei pe dealul „Omul”.
De ce i se spune aşa? O să aflaţi mai târziu, acum să continuăm. Nemaiavând răbdare,
începu să alerge într-acolo, dar nu făcu bine primul pas că la al doilea căzu
cu nasul în zăpadă. Când se ridică avea un nas mai ceva ca al lui Rudolf. Din
fericire nasul i-a redevenit la loc repede, aşa că îşi continuă drumul. După
vreo o sută şi ceva de paşi ajunsese l-a locul stabilit. Nici nu vă spun câţi
copii erau, deoarece nu era nici unul. Mai ştiţi când v-am spus că o să aflaţi
de ce dealul se numeşte „Omul”? Acum o să aflaţi:                                                                                                                                                                                                                                                       
                                                      


Eric rămăsese pe deal singur, singurel, doar cu plapuma
de nea. S-a gândit un pic şi a aflat cauza pustietăţii: 


– E clar că am venit prea devreme, sunt sigur! dar nu era
deloc aşa. A stat până pe-nserate, acum este timpul să aflaţi tainele dealului
„Omul”. De odată o rază de lumină cazu pe pământ. Băiatul tresări:


– Ce! Cine e? băiatul privea cu mirare raza, când din pământ
cresc doi oameni de zăpadă, ca de obicei, odată pe an, pe nume Jow şi Horaţio.


– Cine sunteţi,voi? întrebă curios Eric.


– Noi? Cine suntem? Ho! Ho! Ho! Noi suntem oameni de
zăpadă! exclamă Jow.                         


– Mai precis vestitorii Crăciunului, completă Horaţio.    


– Şi … cum vestiţi voi Crăciunul?


– Ştii, noi nu
scriem cu chibritele pe gheaţa de la geamuri ca fraţii noştri, ci noi scriem cu
condeiele nişte bileţele, pe care le lipim cu scoci de geamul uşilor, explică
cu înţeles Jow.


– După ce
terminaţi de vestit Crăciunul vreţi să ne batem cu bulgări?                                               


– Am vrea noi, dar
ne aşteaptă Craiasa zăpezii.


– Cine este Craiasa
zăpezii?


– Ea este
asistenta lui Moş Crăciun, care ne aşteaptă să împachetăm cadourile.


– Dar la anul
putem?


            –
Desigur, dacă v-om putea să fim liberi.


– Atunci,
succes la vestitul Crăciunului!


-Mulţumim!


SFÂRŞIT
Ghindea Daniel Teodor – 9 ani 

2 thoughts on “MINUNILE ZĂPEZII – poveste pentru concurs

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.