Monica Zincă, femeia cu suflet de înger, psihoterapeut și blogger

Pe Monica am cunoscut-o într-o conjunctură mai ciudată. Apoi, am urmărit-o cu admirație. E frumos că pot învăța multe de a ea. Vă recomand să îi urmăriți paginile, să îi scrieți și să beneficiați de sfaturile ei. Este un adevărat specialist.

Așadar, am rugat-o să ne ofere câteva gânduri și idei, sfaturi pentru acum, dar și după ce ieșim din izolare.

1. Bună Monica. Îți mulțumesc enorm că ai rupt din timpul prețios pentru a lăsa câteva cuvinte femeilor care citesc siteul meu. Vreau să ne povestești traseul tău de la copilărie la meseria de psiholog.
Te îmbrățișez virtual deocamdată, Claudia, și îți mulțumesc pentru oportunitatea de a da din ceea ce am primit de la Dumnezeu!
Traseul meu a fost întins pe o perioada de 22 de ani, când am început să lucrez prima dată cu copii cu autism. Am vrut de mică, de la 7 anișori, să mă fac „doctor de făcut oamenii să vorbească”, după ce a murit bunicul meu patern, din cauza unui atac cerebral, în urma căruia i-a fost afectată funcția vorbirii, și nu mai putea rosti cuvinte. Nu știam pe atunci că „doctorul de făcut oamenii să vorbească” se numește logoped, dar la 19 ani, cand a venit timpul să merg la facultate, am decis să îmi asum promisiunea făcută. Așa am ajuns psihopedagog.
Apoi, la 26 de ani am decis să fac formarea de psihoterapeut de familie și cuplu, în timpul unei relații toxice de cuplu. Și așa am devenit psihoterapeut.

2. Cum percepi tu această perioadă? Ce sfaturi dai cititoarelor pentru a evita frica și anxietatea?
Cred că e o perioadă de autoexaminare. Avem timpul pe care l-am dorit atât, dar nu avem situația cerută și dorită. Pentru că sunt credincioasă, EU Îl implic pe Dumnezeu în orice situație din viață, deci și aici. Cred că e o situație PERMISĂ de El pentru a ne face conștienți de faptul că fără El nu putem face nimic și că ceea ce spune Biblia e real: „Să nu te bizui pe înțelepciunea ta!” Pentru că uite, știința a progresat enorm, dar deși suntem tot mai deștepți, în fața coronavirusului suntem 0. Lumea s-a oprit în loc. Și numai Dumnezeu poate reface ceea ce s-a rupt!
Eu cred că frica și anxietatea nu pot fi prevenite 100%, ci e necesar să facem 2 lucruri:
a. Sa Avem un program clar de 8 ore de muncă pe zi, cu 1 oră maxim de uitat la știri. În aceste 8 ore, pentru că sunt și copiii, să îi învățăm să își gestioneze timpul (cu ajutorul nostru!) Și în paralel, noi să muncim. A munci, pentru cei cei ce și-au pierdut joburile sau și-au închis business-urile, înseamnă să caute soluții pentru a se reinventa.

b. Să ne conectăm cu Dumnezeu și cu familiile și prietenii noștri. Să petreacă 30 minute-1 oră pe zi citind Biblia, rugându-se, ascultând predici pe parte spirituală și să își sune cu video oamenii dragi. Am fost creați pentru conectare. Și conectarea scade nivelul de stress, frică și neîncrederea.

3. Ce parte a meseriei tale îți place cel mai mult?
Lucrul direct cu clienții. Partea în care sunt nevoită să găsesc firul roșu al poveștii :). De exemplu, când o femeie îmi spune că nu poate divorța de sotul abuziv sau că vrea să renunțe la un job, dar nu știe cum, iubesc să pun întrebări cât mai multe și mai grele pentru a afla ce e dedesubt. Sau când un copil are crize de comportament și trebuie să găsesc soluție pentru a-l ajuta. Iubesc necunoscutul. E absolut fascinant.

4. Ce proiecte frumoase ai? Unde te putem găsi?
Mă puteți găsi pe www.monicaberceanu.ro, pe pagina cabinetului meu, Invata.Crede.Iubeste (https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2721317124631332&id=1182580058505054) și pe grupul de suport „Nu ești singur pe lume” () creat pentru a ajuta femeile și mamele aflate în dificultate.

5. Știu că scrii. Ce ne poți împărtăși despre această pasiune? Recomanzi scrisul în această perioadă? Cochetai cu povești personalizate. Mai ai acel proiect?
Scrisul este vindecător. Este parte a unui proces psihoterapeutic. Personal, m-a ajutat enorm în propria mea vindecare și îl recomand tuturor celor care îl pot folosi. Există și persoane care au nevoie de altceva decât scris: orice fel de artă prin care omul își poate exprima emoțiile: pictură, desen, muzică, dans, teatru, etc.
Da, încă scriu povești personalizate. Ceea ce am acum pe site sunt cele pentru copii (https://monicaberceanu.ro/povestea-ta/scrisoare-copilului-tau/) și cupluri (https://monicaberceanu.ro/povestea-ta/poveste-de-dragoste-marturie/), dar pot scrie scrisori personalizate pentru iertare, prietenie, cereri în căsătorie, declarații de dragoste, povești pentru copiii care au diverse dificultăți, cum ar fi: nu vor să mănânce diverse alimente, nu vor să vină un frățior pe lume, etc. Practic părintele îmi spune problema și eu găsesc soluția pentru a o rezolva printr-o poveste terapeutică personalizată.

6. Ce rol are lectura pentru tine? Care este cartea dragă a copilăriei tale? Care este ultima carte pe care ai citit-o? Ai un ritual de lectură?
Să știi că nu citesc literatură decât foarte rar, deși poate părea ciudat. Citesc tot ce ține de dezvoltare personală și psihoterapie. Cartea cea mai buna de dezvoltare personală pe care am citit-o și o recitesc mereu este Biblia.
Dar pasiunea mea pentru citit a început în copilarie, cu cartea „Singur pe lume” a lui Hector Mallot. Acesta e și motivul pentru care motto-ul meu este „Nu ești singur pe lume!” Și motivul pentru care am creat grupul de suport cu același nume.
Ultima carte citită de mine este ” Puterea rugăciunii unei soții” (https://www.kerigma.ro/puterea-rugaciunii-unei-sotii.html)

O recomand tuturor femeilor, chiar dacă nu sunt căsătorite 🙂 pentru că acolo găsesc multe detalii despre masculinitate: gândirea și emoțiile bărbaților, limitările, fricile, caracterul lot, etc.
Să știi că singurul ritual de citire al meu este un Capitol pe zi (cel puțin) din Scriptură dimineața și măcar 20 minute zilnic de citit dintr-o altă carte pe parcursul zilei/seara. Nu am un anumit număr de cărți de citit pe lună, pentru că am încercat așa și citeam pentru a atinge targhetul cantitativ :), dar calitativ nu mă implicam la fel.

7. Cum arată o zi din viața ta? Cum reușești să te organizezi?
În perioada aceasta e mai greu cu organizarea 🙂 dar mă trezesc în jurul orei 9.00, beau cafeaua împreuna cu soțul meu (facuta de el, eu nu am băut cafea înainte să mă căsătoresc 🙂 dar el este foarte strict cu un anumit tip de cafea 🙂 și m-am supus :)). Glumesc cu supunerea, 🙂 cafeaua în schimb este absolut senzațională :). Puteți afla informații despre ea aici: http://www.ganoexcel.com.ro
Apoi citim împreuna din Biblie și dintr-o anumite carte (acum citim „Cele mai eficiente 21 de minute din ziua unui lider” de John Maxwell (https://www.stephanus.ro/cele-mai-eficiente-21-de-minute-din-ziua-unui-lider/) și apoi, fiecare merge la biroul propriu. Ne intalnim în living, pe canapea, sau afară, în curte, când avem nevoie de ajutor unul de la altul sau în pauze. Apoi luăm prânzul (acum e mai haotic puțin pentru că tot apar situații neprevăzute din cauza coronavirusului, dar în general între 13.00-13.30 e programat prânzul. Soțul meu e foarte echilibrat, repeat, nu EU!!) 🙂
După prânz fiecare se întoarce la birou până la 18.30-19.30, când pregătesc cina, pentru ca acum, când stau acasă, mai gătesc și eu câte ceva :).
Seara avem dedicate 30 minute pentru discuții/citit din Biblie și apoi discutăm despre noi, familie, job.
Suntem destul de organizați cel puțin teoretic, 🙂 pentru că suntem conștienți că fără efort și organizare vom claca într-o zi fie relațional, fie profesional.

8. Mulți oameni s-au refugiat în mâncare. Cum îți menții tu echilibrul între profesional și personal?
Să știi că și eu mă refugiam în mâncare cândva, înainte să mă căsătoresc, mai exact în dulciuri, dar sunt binecuvântată pentru că oricât aș mânca, nu mî îngraș. De aceea nu m-ați văzut cu 50 kg peste. :)) Dar de mâncat mâncam și 2 ciocolate pe zi sau 1 chec întreg o dată. Însă eram mereu conștientă de motivul pentru care mâncam, de ce-ul acela pe care mulți îl evităm, și după ce mâncam mult dulce, nu mai mâncam mâncare 🙂 (aș nu luati exemplul meu, căci nu e bun, dar daca totuși depășiți limita de dulce, nu mai adaugați și mâncare!):) la fel de multă, pentru a echilibra cât pot. Apoi, pentru că DE CE-ul era uneori stresul, alteori oboseala, alteori teama, lucram la motivul pentru care mâncam emoțional. Adică dormeam, mă rugam, puneam pe foaie partea rațională vs partea emoțională a anumitor decizii pe care trebuie să le iau, pentru a vedea ce am de făcut. Echilibrul meu actual îl reprezintă Dumnezeu și soțul meu. Am momente când întreb DE CE, când mă sperii, când sunt tristă, când sunt descurajată, uneori absolut fără motiv, dar soțul meu e acolo când mă vede că intru în carapacea mea și mă îndepărtez de el și mă ajută să vin înapoi.
Am tendința să mă afund în muncă, pentru că acolo totul e previzibil, în sensul că știu ce am de făcut, și astfel greșesc pentru că mă îndepărtez de realitatea mea personală, emoțională.
Reușesc să revin tocmai prin faptul că eu cred că Dumnezeu există și mă „trage de mânecă”. Fie prin soțul meu, fie prin duhul sfânt care mă cercetează direct.

9. Din ce observ, oamenii s-au mai liniștit și au început să facă investiții. Spre ce sfătuiești oamenii să se îndrepte? Cum crezi că va afecta pandemia starea economică?
Oh, nefiind un coach pe business, nu pot da sfaturi foarte multe, dar ce văd clar, și era evident de ceva ani, este trecerea în online sau lucrul în paralel offline/online. Avem mare nevoie să ne adaptăm vremurilor actuale, și cred că situația de acum ne obligă să o facem ACUM. Altfel, vom pierde mult.
Eu pot vorbi din perspectiva jobului meu, când ma refer la efectele pandemiei: dacă vrem, ca specialiști, să câștigăm bani din meseria noastra, va fi nevoie să ne focusăm pe online, cu mențiunea că o perioadă vom avea scăderi financiare pentru că oamenii nu vor mai avea aceleași venituri și își vor asigura strictul necesar, deci psihoterapia va fi pe locul secund, și apoi să îi ajutăm pe oameni fie prin cursuri, fie prin articole mai multe pe site-urile personale. Cred că trebuie să fim solidari!

10. Îmi privesc cu dor și emoție elevii mei, copiii mei. Au obosit din cauza izolării. Cum crezi că îi afectează? Cum este indicat să ne comportăm cu ei?
Oh, cred că izolarea, pentru unii copii, este grea și datorită interdicției în sine de a părăsi locuința. În general, unui copil îi e greu să se supună. Cum de altfel și nouă, adulților, ne e, mai ales față de cei de sex opus :). Dar îi afectează și fizic, mai ales pe cei ce locuiesc în apartamente. Nu au spațiu pentru mișcare și pot deveni ușor dependenți de gadget-uri (cei ce încă nu erau dependenți dinainte de Covid). Cei cu nevoi speciale, cu care lucrez eu, sunt si mai afectați: ei înțeleg cu muuult mai greu interdicția, motivele, realitatea. Lor trebuie să le creezi și mai multe oportunități de a „supraviețui” izolării.
Îi afectează social: au mult mai puține contacte fizice cu prietenii lor, dacă nu chiar deloc. Deși au gadget-urile și posibilitatea de a se conecta online, e diferit de realitate.
Cum să ne comportam cu ei? Cu răbdare, blândețe și empatie. Și așa cum era indicat să ne comportăm și până acum: să petrecem timp cu ei, nu doar lângă ei, să le explicam chiar și ceea ce ei nu întreabă, despre covid, despre izolare, despre consecințele faptelor noastre, despre bunătate și altruism. Acum avem și posibilitatea să le exemplificăm toate acestea, prin ceea ce facem în perioada aceasta pentru semenii noștri, pentru bătrâni, pentru cei singuri. Să îi implicăm pe copii în faptele noastre bune, de a dărui pentru cumpărarea celor necesare în spitale, de a mulțumi cadrelor medical, etc. E foarte bine știut că ai noștri copii învață din ceea ce văd la noi, nu din ceea ce aud la noi, dar o spun iar și iar, să ne zguduim mereu când nu se reamintește.

11. Ce înseamnă în viziunea ta o faptă bună?:)

Suntem gând în gand, vorbeam mai sus de fapt bune: să oferim ceea ce vedem că altcineva are nevoie, FĂRĂ A AȘTEPTA ÎN SCHIMB CEVA și a refuza să ne răzbunăm când cineva ne face rău. Hristos a fost exemplul suprem de bunătate. Fapta bună, după părerea mea, este inclusiv INACȚIUNEA care ar produce rău. Faptă bună, mai exact, faci și atunci când te abții să răspunzi cuiva cu aceeași monedă, și în schimb te rogi pentru acea persona. Scurt, nu îți trebuie ore de stat pe genunchi, ci simplu: „Doamne, tu știi motivația inimii mele și motivația inimii celui ce îmi face rău! Ajută-mă să biruiesc răul prin bine și pe omul ăsta fă-l tu conștient de greșelile lui!” Atât. Dumnezeu știe ce să facă pe mai departe.

12. Ești adepta notării și vizualizării obiectivelor la început de an?
Da. Fac asta anual. Anul acesta am notat obiective inclusiv cu fetița soțului meu, pentru a o învăța ce înseamnă obiectivele și cum ajungem să le împlinim. Copiii au credința că sunt centrul universului și că li se cuvine totul, deci că ai pentru că ai, nu pentru că trebuie sa faci ceva pentru a avea, deci îi încurajez pe părinți sî își învețe copiii să gândească în pași mici, dar singuri:).

13. Care sunt valorile pe care le apreciezi?
Credința. Familia și Cariera.

14. Ce îți lipsește în această perioadă?
Contactul direct cu clientii. Dar aș știi că mă și ajută perioada aceasta pentru că învăț să predau tot ceea ce știu părinților și altor specialiști la început de drum. Dacî nu era perioada asta, sunt convinsă că nu treceam la a preda, ci continuam să ajut direct.

15. Te rog frumos să oferi un gând de încurajare pentru cititoarele acestui site.
Fiti sigure că Dumnezeu, când ne dă mai mult decât putem noi să ducem, pentru că ne dă, o face pentru a ne ajuta să vedem că suntem dependente de El și că această dependență este singura dependență sănătoasă din lume. El ne-a spus clar și SIGUR că orice ne-ar da, ne oferă și modalitatea de a reuși să depășim oriceul acesta! 🙂
Cu credință și asumarea că situația aceasta ne va schimba în bine ca oameni, sigur vom reuși cu toatele să trecem prin această încercare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.