Nasturele de Claudia Groza

15/02/2015
 |  Niciun comentariu
Nasturele

de
Claudia Groza

In tramvai era foarte aglomerat. Incercand
sa-si faca loc pentru a cobori cu Toma, un nasture de la pardesiul de raiat,
s-a desprins, rostogolindu-se speriat printre picioarele oamenilor.

–         
Doamna,
v-a cazut un nasture, striga un baiat.

–         
Nu-i
nimic, il voi inlocui, spuse femeia, coborind repede treptele.

–         
Ce
va face nasturele fara fratii lui, mama?

–         
Of,
dragul meu, se va gasi cineva sa-l ia acasa.

Nasturele, ramas singur pe pardoseala
murdara si uda a tramvaiului, s-a ascuns intr-un colt, ferit de pasii
oamenilor.

–         
Sper
sa nu fiu zdrobit, e tot ce-mi mai doresc.

–         
Ce
nasture superb, sopti o voce calda.

O mana firava se  apropie de nasture si-l ridica. Il sterse cu
o batista de hartie parfumata, si-l puse intr-un portofel ce mirosea a levantica.

–         
Ar
fi minunat sa scap cu viata. Oare ce imi rezerva destinul? se intreba
nasturele.

A
adormit si a visat atat de frumos. Tanara care il gasise se facea ca si-a
tricotat un pulovar si l-a folosit pe el ca décor. Toata lumea il privea cu
admiratie. S-a trezit zgaltait.

–         
Bine
ai venit printre noi. Ne-am bucura sa ne povestesti ce mai este in lume, prin
mercerii.

–         
Nu
prea stiu ce sa va povestesc. Eu nu vin dintr-un magazin. Am cazut de la un
pardesiu de raiat. Am fost gasit in tramvai de o tanara.

–         
Sa
nu iti faci griji. E colectionara de nasturi. Ne iubeste si ne rasfata. Uite-o
ca vine.

–         
Buna
dimineata, naturasii mei nazdravani! Am cumparat stofa si am croit aceasta
geanta, pe care o voi decora cu voi. Sunteti atat de frumosi. Va ador.

*

– Toma, trebuie
sa ne oprim la mercerie sa-mi cumpar alti nasturi pentru pardesiu. E nevoie sa
ii schimb pe toti.

– Bietii de ei….
Sunt abandonati. Cred ca plang dupa fratele lor.

– Dragul meu, nu
e chiar atat de trista povestea nasturilor…

– Mama, m-am
gandit… imi dai mie nasturii ramasi?

– Ce faci cu ei?

– Ii voi folosi
la un joc… voi inventa un fel de table cu nasturi.

– Esti tare
ingenios. Sigur ca ti-i voi da. Astfel toti vom fi multumiti.

*

E
minunat sa descoperi si alte rosturi anumitor obiecte!

Nasturii se simteau atat de fericiti pe
noua geanta. Sa nu mai povestesc de nasturii care erau piese de joc pentru Toma
si prietenii lui!