Trei orhidee stau de veghe la fereastra. Înfloresc de două ori pe ani și înveselesc camera. Se întind curioase se cunoască lumea.
Udându-le, Ana le întreabă:
– Nu vă este urât singure toată ziua?
Bobocii au pocnit și s-au transformat în flori cu petale catifelate.
– Ce frumoase sunteți! Mama, vino să vezi! strigă entuziasmată Ana.
– Era și timpul. Îmi era dor de florile catifelate!
– Plantele aud?
– Da! Sunt sensibile la sunete! Iubesc muzica și vocea blândă, cuvintele frumoase!
– Am vorbit cu orhideele și bobocii au înflorit.
– Da, mama! Plantele au nevoie de dragoste, ca de apă.
– Dar ele au ochi și nas și urechi?
– Nu, draga mea! Ele au frunze, flori, fructe și semințe. Dar adoră să fie mângâiate și răsfățate. Drept răsplată, oferă bucurie prin florile frumos colorate și fructe gustoase, mari, cu multe vitamine.
– Da… dar mie nu îmi plac semințele! rosti Ana.
– Draga mea, din semințe cresc plante noi.
-Adică, plantele au și ele pui?interveni Ioanid.
– Exact! Dacă nu ar fi semințele, plantele ar dispărea.
– Mie îmi plac semințele de mazăre! spuse Ana.
Mama și Ioanid au zâmbit.
– E ora prânzului! Și ghici ce servim azi?
– Mazăreeeee!
În timp ce copiii se spălau pe mâini, mama privea cu emoție orhideele. Aveau vârsta gemenilor.
( 5 ianuarie 2019 )