jurnal de mamă, lectura, povești de viață, Uncategorized
„Nu-i usor sa fugi de fericire” de Laura Frunza
Iubesc cartile! Imi place sa citesc, dar si sa scriu. Timpul nu imi e prieten mereu. Este pentru activitati ce aduc bani. Asa ca, am reust sa gasesc proiecte in care citesc manuscrise si sunt platita.
Cu scrisul… cam scartaie prietenia. Insa promit ca recuperez!
*
Pe Laura Frunza o cunosc ca blogger. Mereu mi-a facut o deosebita placere sa ii citesc articolele, sa gasesc idei si solutii pentru diverse situatii.
Cartea ei am citit-o cu mare placere! Imi era dor sa citesc ceva lejer, uman, cu lectii de viata! Cand am descoperit povestea Ilenei, m-am scufundat in trecutul meu si m-a durut. Ce rani lasa abandonul si invinuirea pe nedrept!
Din relatia Bogdan – Diana am invatat ce importanta este comunicarea intr-un cuplu.
Apoi, am inteles ca, copiii au nevoie de o familie!
Consider ca este un CADOU perfect pentru luna IUBIRII, pentru o tanara care trecut printr-o dezamagire, pentru o femeie/barbat divortat ( a) sau vaduv (a).
Pasiunea Ilenei si succesul ei poate fi o sursa de inspiratie pentru un cititor care nu are curajul de a-si urma chemarea, hobby-ul.
Este de citit! 🙂
Speranta moare ultima!
Sa nu deschideti usa orice s-ar intampla. Ne-am inteles? Le spun eu pe un ton serios, inainte de a iesi din camera.
Da! Zic toti 3 in cor mandri ca au o responsabilitate atat de mare.
Da ce? Ii intreb eu inca o data, sa ma asigur ca vorbim aceeasi limba.
Ne-am inteles, raspund copiii vadit deranjati de neincrederea mea in ei.
Cu ce? Mai intreb eu o data, cunoscand foarte bine capacitatea de atentie a lor.
Nu stim…
Sa nu deschideti usa am zis!
Asta stim, ne-ai zis deja! Imi zice unul dintre ei, ca si cum ma incercau pierderi de memorie spontane.
Renunt la instructiuni, ies din camera, fac cativa pasi pe loc, sa creada ca am plecat, apoi bat la usa.
Da? Se aud 3 glasuri mici din camera. Si usa se deschide usor lasand sa se vada 6 ochisori uitandu-se surprinsi la mine.
Pai eu ce v-am zis? Intreb eu dezamagit de deznodamantul dezastruos.
Sa nu deschidem usa, raspund ei.
Si de ce ati deschis?
Pai ai batut la usa.
Pai da, insa nu trebuia sa deschideti, repet eu exasperat.
De ce? Raspund ei cu o nevinovatie pe masura.
Pai noi ce am vorbit?
Ce?
Pai daca era un hot? Simt acum ca toate explicatiile mele nu au fost
altceva decat timp pierdut.
Pai nu era, mi se raspunde cu o convingere ne neclintit.
De unde stiti?
Pai erai tu la usa.
Si daca nu eram eu la usa? Intreb eu incercand sa recap controlul
asupra situatiei
Ba da, erai, te-am vazut noi.
Cand?
Cand am deschis usa.
Am decis sa tac. Se pare ca eu eram cel ce trebuia sa invete de fapt de la copii, si anume faptul ca eu eram de fapt la usa.
Sursa: https://www.dadgpt.net/2023/11/test-de-realitate-nu-deschideti-usa.html
Multumesc pentru poveste! 🙂
Cu mare drag!