O poveste personalizata pentru Alexandru




POVESTE
PENTRU ALEXANDRU
Acum foarte mulți ani, pe vremea când șoriceii mâncau din
același castron cu pisica, puricii erau potcoviți cu nouă potcoave de aur,
iar zmeii răpeau fetele frumoase, au fost scrise primele povești. Fiecare om a primit în dar,
la naștere o soartă și o poveste.
Din sertarul cu
amintiri și calendare, am luat un stilo ualbastru cu penița strălucitoare și am început a
scrie o poveste, cea a unui băiat isteț, vesel și frumos, un adevărat gospodar,
ALEXANDRU pe al său prenume știut, de 4 ani crescut, de ai săi părinți, Florina și Bogdan.
Când toamna misterioasă,
radioasă și voioasă, cu bogata trenă de fructe și legume a sosit,  iar păsările călătoare au pornit în alte colțuri
din lume, ziua s-a micșorat și noaptea s-a lărgit, și ALEXANDRU a
aprins lumina pentru a desena utilajele atât de dragi lui,
tractoarele roșu și albastru, vola galbenă și combina galbenă, am zărit chipul rotund
și alb al băiețelului, părul șaten deschis și ochii mari,
strălucitori precum stelele pe cerul întunecat.
Noaptea a coborât din
cerul înstelat și multe vise în camera lui ALEXANDRU  a lăsat. Se făcea că recolta era
bogată și tractorul roșu cu alb era tare fericit. Ce bucurie în zori avea să fie,
pe chipul băiatului din povestea mea!
Secundele s-au scurs,
în minute s-au unit, au chiuit și ore au devenit. Lumina zorilor a sosit să dea de
veste venirea unei alte zile de poveste!
–  Buna dimineata! Ce zi de
neuitat mă așteaptă! Astăzi voi merge la semănat cu Lică!,murmură somnoros Alexandru.
Mătușa
Simona îl întâmpină:
– Dragul meu
Alex, masa este pregătită! Tatăl tău te așteaptă! Aveți o zi plină astăzi!
– Da, azi îl
însoțesc pe Lică! Tractorul New Holland, cel albastru este pregătit! Voi merge
în hambar să văd dacî are motorină, grăi Alex.
– Întâi de
toate, te rog să mănânci! Grâul și rapița te așteaptă, spuse mătușa.
– Iubesc viața
la fermă! Voi fi un agricultor de renume! Voi avea holde bogate de grâne aurii,
ce vor străluci în razele soarelui și în roua dimineții, iar floarea-soarelui
va fi cea mai fericită din toată România.
– Te rog să nu
fi lăudăros, fiule! Poftă bună! Hai, că se răcește omleta!
Alex
a mâncat tot, a mulțumit pentru masă și a pornit spre hambar.
– Nu se poate!
Ajutooor! Veniți repede! strigă băiatul.
Mătușa
Simona și tatăl Bogdan au venit într-un suflet.
– Priviți!
Vola JCB este stricată!
– I-a ajuns și
ei atâta muncă! O vom duce la reparat, Alex! Nu te întrista. Fiecare problemă
are o soluție.
– Dar voiam să
o conduc astăzi! Dan m-a învățat să o manevrez și eram atât de nerăbdător să o
folosesc din nou!
-Bună
dimineața, Alex! Nu fi trist! Astăzi vei merge cu mine la arat!
-Oauuu! Minunat!
Cu tractorul Steyer!! exclamă băiețelul zglobiu și atât de dornic de muncă.
Alex
a luat-o la fugă. Ajuns în dreptul tractorului roșu cu alb, i-a mărturisit:
– Să nu mă
dezamăgești și tu! Uite, ți-am adus un brăduț parfumat! Te simți răsfățat? Îți
vom face plinul astăzi, iar pe seară, drept răsplată, te voi spăla cu șamponul
meu!
Tatăl
puștiului și mătușa îl priveau zâmbind cu tot sufletul.
– Adevărul
este că și plantele se apleacă fericite când îl zăresc. Are un suflet bun și
luminos! Iubește natura! se auzi vocea lui Mihai.
-Într-adevăr,
are stofă de fermier! Sunt mândru că a moștenit pasiunea pentru utilaje, pentru
munca în aer liber și nu pierde timpul la televizor, murmură tatăl băiețelului.
-Haide, Mihai.
Porumbul și floarea soarelui ne duc dorul! strigă Alex, fluturându-și mâinile
în aer.
– Așa este
băiete! Ai dreptate! grăi Mihai, urcându-l în cabina tractorului.
Floarea-soarelui e mândră în
depărtare,
Că tractorul cel roșu o
zărește,
Pe loc o îmbrățișează foarte
tare
Și în hambare se odihnește
Până când la fabrica de ulei,
poposește.
– De unde ai
auzit acest cântc, Alex?
– L-am compus
eu! Îți place?
– Da, este
minunat!
– Mihai, mă
ajuți să spăl tractorul diseară? I-am promis!
– Sigur
micuțule! Îi vom unge i roțile puțin.
– Uraaa! Va  fi ca nou! Crezi că Vola va fi reparată?
– Bineînțeles!
Fiecare utilaj are și el o viață. Așa cum ne doare pe noi una sau alta, așa
pățesc și mașinăriile!
Alex
privea cum soarele cobora spre apus. Cerul căpăta culoarea cernelii. Se apropia
o ploaie rapidă.  Nu v-am mărturisit că
albastru este culoarea preferată a personajului din povestea noastră? Ei, vă
rog să mă iertați!
Dar
acu’ vă așezați cuminți, mâncați ceva gustos și-apoi vă
gândiți la un vis frumos.
Hambarele
au fost pline în toamna ce-a trecut. Muncile de primăvară l-au găsit pe micuțul
gospodar în formă. Vremea a ținut cu el și a început să ningă de cîteva zile.
Alex
este un băiețel minunat, care crește voinicește și este pasionat de
agricultură. Veți auzi despre el multe lucruri plăcute.
Și multe ar mai
fi de povestit
Dar
soarele a amuțit
Penița
s-a tocit
Și scriitorul a adormit…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.