Oameni…

De ce unii uită de unde pleacă? De ce uită momentele în care au fost ținuți de mână când orbecăiau pentru un job? De ce s-au inspirat din proiectele mele, iar acum se consideră mari „oameni de succes”? 

Uneori mă întreb unde ne-am rătăcit umanitatea, empatia, doza de prietenie sinceră? 

Cât de greu este să fii OM? Acel OM care să se privească în oglindă la orice oră cu DEMNITATE! 

Sunt recunoscătoare  pentru tot ce am, ce sunt și pentru oamenii din viața mea care îmi oferă LECȚII pentru a mă șlefui, pentru a deveni cea mai bună variantă a mea. 

Fiți OAMENI! Dăruiți o vorbă bună, un gând, puțin timp, atenție celor de lângă voi! Nu uitați niciodată cine v-a ajutat, cine v-a ascultat și, periodic ( o dată la un an măcar ) oferiți un DAR – un mic gest… care sigur va aduce bucurie ). 

Viața zboară…. nu știu când au zburat 47 de ani!