Uncategorized
Omul de zapada – de CG
17
dec.
dec.
Zorii muscau puternic din intunericul de smoala. Cerul nu se arata prea prietenos. Gerul pusese stapanire peste imprejurimi. Din vazduh, fulgi veseli dansau lent spre pamant. Copiii somnorosi priveau pe geam.
– Ninge! a exclamat Toma.
Baiatul si fratii lui au iesit in curte. Fulgii se alergau in aer si coborau tot mai rapid. O patura groasa si pufoasa de nea a acoperit copacii, casele si masinile.
– Sa construim un om de zapada! a propus Andrei.
– Daaaa! Un om de zapada foarte vesel.
Toma a facut un bulgare mic, apoi l-a dat de-a dura prin zapada, asa cum vazuse la mama cand pregatea chiftele si le rostogolea prin faina. Bulgarele crestea vazand cu ochii.
– Acesta este corpul! a spus Andrei.
– Eu ii fac capul! rosti Ioanid in timp ce batatorea zapada in palme. Cand si bulgarele lui Ioanid a fost gata, copiii au inceput sa il infrumuseteze. I-au realizat din nasturi negri ochi mari, zglobii. Doua ramuri au devenit brate.
– Vreau sa contribui si eu. Imi permiteti?
– Hahaha! Sigur mama.
– Am adus palaria bunicului si un morcov pentru nas.
– Am sa ii pun fularul acesta de la bunica. Merita! Este un om de zapada cuminte si vesel, a adaugat Toma. Din servetele rosii mototolite, copiii i-au facut o gura zambitoare omului de zapada.
– Haideti in casa! Gerul naprasnic si rautacios ne-a inghetat nasurile si mainile, a spus mama frecandu-si mainile.
– Asa este! au aprobat copiii, cu obrajii rosii. Omul de zapada ii privea trist.
– Nu te supara! Venim si maine! a rostit Andrei.
– Imi pare asa rau ca il lasam afara! murmura Ioanid.
– Daca il luam in casa se topeste. Afara este in lumea lui! spuse mama.
In casa, copiii au baut o ceai aromat de fructe si au mancat cozona delicios, cu nuca, cacao si stafide pregatit cu dragoste de bunica. S-au luat cu joaca si au uitat de omul de zapada. Noaptea avea sa cobore in curand, iar omul de zapada le va veghea casa.
– Hei! Cip-cirip-cirip! Maine este Craciunul! Ti-am adus globuri si beteala in dar! au rostit pasarile si il impodobeau pe bratele din crengi, de parca ar fi fost un brad. Iarna si in special luna decembrie este un timp al bucuriei, al prieteniei, al caldurii caminului alaturi de familie, de cei dragi.
– Multumesc mult ca nu m-ati lasat singur! Sunt onorat sa va am ca prieteni, pasari dragi!
Luna invaluita intr-un val de ceata s-a ivit eleganta si fericita. Stelele au insotit-o. Clopoteii se auzeau. In case, copiii il asteptau pe Mos Craciun.
