Oraşul culorilor de CG

Oraşul
culorilor
de Claudia Groza

O noapte aşa
de albă nu se mai întâlnise niciodată. Şi nici nu era zăpadă sau ceva care să
lucească. Stelele păreau pete de lumină fosforescentă. Luna era  un disc roşiatic. Copacii aveau straie
argintii, iar crengile purtau frunze roşii, ca pe nişte bijuterii preţioase.
Cerul era mov, iar norii de un roz delicios.
– Ce
ciudăţenie!, exclamă Toma.
– Nu este
nicio ciudăţenie. Poate tu eşti ciudat. Ce vrei să vezi într-un oraş al
culorilor?, răspunse o pasăre cu penaj galben strălucitor.
Toma îşi
roti privirea de jur-împrejur şi observă că se afla într-un loc foarte colorat.
– Bine ai
sosit în Oraşul Culorilor, se auzi o voce pisicoasă.
– Oauu, o
pisică roz! Sunt impresionat.
– Te
aşteptam. De când ai citit despre culori, ştiam că ai să ne vizitezi.
– Într-adevăr
am avut de colorat o planşă. Am fost răutăcios cu anumite culori. Nu le-am ales
să se bucure de desenul meu. Probabl m-au pârât, replică Toma.
          – Nu te-au pârât, însă erau foarte triste. Rozul a plâns
foarte mult. Striga că băieţilor nu le este pe plac. Nu-şi cumpără nici măcar
acadele roz.
          – Îmi pare rău, nu am vrut să-l fac pe Roz să sufere. Ştiam
că este o culoare a fetelor în special.
          – Toma, culorile sunt pentru toată lumea. Hai să îţi
prezint Oraşul nostru. Aici râurile, lacurile sunt albe.
          – Precum laptele, strigă băieţelul.
          – Nu, te înşeli din nou. Aici laptele este cafeniu deschis,
ca şi cum ar fi preparat cu ciocolată sau cacao.
          – Păşunile sunt multiculore. La noi există mult mai multe
culori decât în lumea voastră.
          – De ce? întrebă Toma.
          – Pentru că noi le iubim şi le respectăm pe toate. Nu le
respingem. Copiii au caiete foarte viu colorate, îmbrăcămintea la fel. Voi
împărţiţi culorile: unele pentru fete, altele pentru băieţi; culori pentru
mobilă, culori pentru perdele. Şi tot aşa. În schimb, aici, culorile sunt
prietene toate între ele. Culorile sunt vesele şi strălucitoare.  
Toma îşi
privea degetele. Se simţea atât de vinovat, iar lacrimile îi jucau în ochi.
– Hei, nu e
cazul să fii trist. Viaţa ne oferă mereu lecţii din care învăţăm. Hai să îţi
prezint prietenii mei, purceluşii albaştri.
– De abia
aştept să-i cunosc. Înţeleg că aici nimeni nu râde de nimeni, nu?

Bineînţeles că nu. Fiecare e simpatic în felul lui. Frumuseţea vine din
interior, din fleul de a fi al fiecăruia.
          – Uite-i. Pig, Ben, Ten, vă prezint un prieten supărat puţin
pe culori, zise pisica Roz.
          – Salutare, micuţule! Să nu te sperii de noi…
          – Sunteţi foarte drăguţi. Îmi sunteţi simpatici, confirmă
Toma.
          –
Atenţiune, atenţiune… începe spectacolul baloanelor colorate, se auzi în
depărtare o voce de bărbat.        
Mii de baloane vesele
Se ridică în aer, rebele,
Fac tumbe, se iau la trântă cu norii,
Ca să încânte spectatorii.
Până să i se
explice desre ce era vorba, Toma văzu cum cerul se umple de baloane colorate
atât de diferit. Erau mii de culori! Niciodată nu zărise o aşa multitudine de
nuanţe!
– Pentru că
avem un oaspete de seamă, îi vom dărui o trusă pentru colorat cu toate culorile
din Oraşul Culorilor. Poftim, băiete! Spuse primarul oraşului, care purta un
costum foarte colorat.
– Vă
mulţumesc. De acum, promit să iubesc şi să respect toate culorile în egal
măsură.
– Bravo
Toma. Admir isteţimea de care dai dovadă.
*
Planşa cu
purceluşi, pisici şi alte animale aştepta pe covor, lângă pat, ca Toma să se
trezească.

Iubiţi
culorile…. coloraţi frumos…. respectaţi natura!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.