Orașul de Nicăieri de Claudia Groza

Orașul de Nicăieri
de Claudia Groza

Dimineață senină de mai. Păsările își începuseră
cântarea devreme în zorii zilei. Natura își îmbrăcase hainele verzi de smarald.
Ana și Horia s-au trezit mai bucuroși ca niciodată.
–     
Ești pregătit de călătorie?, rosti Ana îmbujarată.
–     
Normal. Mă mai întrebi?!
Gemenii Ana și Horia plănuiseră să plece într-un
oraș despre care citiseră ei într-o carte de povești. Acest oraș se numea
”Orașul de Nicăieri”. Au pregătit o hartă, merinde și câteva haine pentru a fi
protejați indifferent de vreme și au pornit la drum.
După ce au schimbat multe mijloace de transport:
autobuze, tramvaie, trenuri, avioane și chiar un vapor, gemenii au ajuns în
orașul căutat. Credeți că era un oraș ca toate orașele? Ați ghicit! Nu. Nu era
un oraș obișnuit. Acolo, casele erau din turtă dulce, copacii din vată de zahăr
și florile din acadea. Oamenii zâmbeau mereu și călătoreau cu baloane colorate.
– Micuților, voi nu suteți de pe meleagurile
noastre, nu-i așa?, grăi un bătrân foarte blând, cu ochi senini.
– Așa este!, a răspuns Ana. Suntem frați gemeni și
am dorit să vizităm acest oraș pe care l-am visat amândoi, în nenumărate
rânduri.
– Voi chiar nu aveți mașini? Este așa liniște în
orașul vostru. Bine, se aude cântecul păsărilor, zumzăitul insectelor și muzica
instrumentelor, a adăugat Horia.
În centrul Orașului de Nicăieri erau așezate
instrumente muzicale uriașe, care la adierea vântului cântau armonios.
– Aici nu există praf, poluare, răutate și
invidie. Toți oamenii, cu mic și cu mare se ajută între ei. Copiii se joacă
împreună și învață unul de la celălalt. Noi ne bazăm pe bunătate și fericire.
Orașul nostru este foarte armonios!
Micuții i-au zâmbit bătrânului.
– Așa am visat și noi! De aceea am venit în
vizită. Să ne convingem că acest oraș există. Și pe noi ne învață părinții
noștri să fim buni, să dăruim, să zâmbim oricât ne-ar fi de greu uneori, rosti
Horia.
– Acum, că am văzut că există un oraș cu oameni
buni, zâmbitori, avem toate motivele să perseverăm și să încercăm să facem
lumea mai bună, spuse Ana, făcând fotografii.
Dintr-o dată au fost acoperiți de baloane de
săpun.

Să ne adăpostim, grăi bătrânul. A început ploaia!

Ploaia?Așa arată ploaia aici?, întrebă uimită Ana.

Hahaha! Până și ploia este veselă și jucăușă în acest oraș, zise Horia.

Dacă zâmbești lucrurile sunt mult mai plăcute și soluțiile se ivesc rapid,
precum ciupercile după ploaie, murmură bătrânul ca pentru sine.
Gemenii s-au bucurat de zile minunate în Orașul de
Nicăieri. Și să fim bine înțeleși: se numește astfel pentru că totul este plin
de bucurie, de bunătate și de armonie, nicidecum pentru faptul că nu ar exista.
Dragi cititori, zâmbiți, fiți buni și darnici, iar
Orașul de Nicăieri va deveni orașul vostru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.