E weekend și sunt foarte obosită. Parcă s-au strâns toate, toate și mă țin fedeleș.
Îmi e dor de mine, de libertate și de joacă, dar mai ales de râs. 🙂
Dacă vizitați blogul, știți că îmi place foarte mult să scriu, să citesc și iubesc educația și oamenii. Îmi place să contribui la educația formală și non-formală a elevilor mei.
Acum ceva timp am acceptat provocarea de a scrie o poveste într-un volum colectiv. O poveste din viața mea de părinte. A fost greu de ales. 🙂 Nu știu de ce am ales să public anonim. Din frică… dar nu contează.
Pe 24 iunie, volumul „Părinți pe sârmă” se poate precomanda. Iuhuuuuuu!
