jurnal de mamă, lectura, povești de viață, viață
Pasiunile mele: poduri între lumi, cărți și oameni
Există lucruri care îți definesc ritmul interior. Pentru mine, ele se numesc copiii și lectura, podurile, călătoriile și cafeaua.
Fiecare dintre aceste pasiuni poartă în sine o poveste, un sens și un loc special în felul meu de a privi lumea.
Copiii și lectura – acolo unde totul începe
Copiii m-au învățat să privesc lumea cu uimire. Să redescopăr bucuria unui „de ce?”, a unei întrebări simple care deschide un univers întreg.
Când citesc sau scriu pentru ei, simt că redevin copil. Că lumea are din nou culoare, miros de creioane, curiozitate și râsete sincere.
„Copiii sunt cei care ne reamintesc cât de important este să fim curioși și să visăm fără teamă.”
Lectura pentru mine este o formă de magie blândă. Prin ea, pot construi punți între generații, pot traduce emoții, pot aprinde dorința de a ști și de a simți frumosul.
Cărțile pentru copii sunt, de fapt, poduri către imaginație – unele pe care le traversezi râzând, altele cu lacrimi în colțul ochilor, dar toate duc undeva mai aproape de tine.
Podurile – metafora legăturii
Întotdeauna am iubit podurile. Podul Brooklyn este unul dintre preferatele mele, dar și Podul Vasco da Gama din Lisabona.
Poate pentru că le simt ca pe niște simboluri ale apropierii.
Sunt acolo ca să ne amintească faptul că niciun mal nu este izolat. Că între oameni, între lumi, între gânduri, pot exista mereu punți.
„Podurile nu se construiesc doar din piatră, ci din încredere, răbdare și iubire.”
În fiecare proiect pe care îl fac – fie că scriu o poveste, un ghid sau un articol educațional – încerc să construiesc un pod: între educație și emoție, între știință și suflet, între vis și realitate.
Călătoriile – lecții de libertate și cunoaștere
Călătoriile m-au învățat că lumea este o carte uriașă, iar fiecare destinație e o pagină nouă.
Îmi place să mă pierd prin locuri mici, să vorbesc cu oamenii, să observ, să scriu. Uneori, cele mai frumoase povești se nasc dintr-un dialog scurt sau dintr-o privire surprinsă într-o cafenea de colț.
„Fiecare călătorie e o poveste care te învață ceva despre tine.”
Pentru mine, călătoriile sunt și o formă de reconectare. Cu mine însămi, cu lumea, cu inspirația. De aceea, în fiecare loc nou, caut mereu o cafenea liniștită, un loc unde timpul pare să stea în loc și gândurile se așază frumos în cuvinte.
Cafeaua – ritualul inspirației
Cafeaua e, pentru mine, o formă de meditație.
Un moment de liniște în care îmi așez ideile, recunoștința și planurile. O ceașcă de cafea bună poate fi începutul unei povești, al unui articol, al unui vis.
„Cafeaua e tăcerea care vorbește despre tot ce urmează să scrii.”
Îmi place să scriu cu aroma cafelei lângă mine. E ca și cum fiecare abur ar aduce o idee, o metaforă, o emoție. Și, încet, din acest amestec simplu de gânduri și pasiune, se nasc lucruri frumoase.
Scrisul – firul care le unește pe toate
Scrisul este podul meu interior. Leagă toate pasiunile mele – copiii, lectura, călătoriile, cafeaua – într-o poveste coerentă, caldă, vie.
Prin el, pot dărui din ce am mai bun: idei, emoții, învățăminte. Fie că scriu articole pentru părinți și profesori, povești pentru copii sau materiale de biblioterapie, fiecare text e o bucată din sufletul meu.
Pentru mine, scrisul este și o formă de recunoștință. O modalitate prin care mulțumesc lumii pentru tot ce trăiesc și transform experiențele în cuvinte care pot inspira.
În loc de final
Copiii, lectura, podurile, călătoriile și cafeaua nu sunt doar pasiuni. Sunt feluri de a iubi viața, de a o privi cu sens și curiozitate.
Și dacă aș rezuma totul într-o singură frază, ar fi aceasta:
„Viața mea este o colecție de povești născute între o carte, o călătorie și o ceașcă de cafea.”
