Pinguinii de Claudia Groza La Polul Nord e mare veselie. Ziua este luminoasă. Focile stau şi privesc mirate în jur. Ursul polar ascultă o poveste, citită de o fetiţă cu fes roşu. Pare fascinat. – Despre ce o fi povestea, de Fram a căzut pe gânduri? întreabă o morsă, invidioasă. – Nu ştiţi? Este povestea lui: „Fram, ursul polar”. – Ehh… nu mă interesează, zise morsa, îndepărtâdu-se. Fluturi de zăpadă coboară din cerul albastru şi curat. Doi pinguini dansează. – Acum, faci o piruetă spre dreaptă. – Nu pot. Mă dezechilibrez, se tângui Pea. – Îndrăzneşte să crezi, şi vei reuşi, o încurajă Bo, prietenul ei. Micuţa care citise poveşti ursului polar, se ridică şi patină spre cei doi pinguini. – Curaj, Pea. Eşti o pinguină talentată şi foarte frumoasă. Pinguinii se adunaseră să urmărească spectacolul. Au început să aplaude. – Pentru ce pregătesc cei doi acest număr artistic? – Se apropie Crăciunul. Vor să ne impresioneze, şopti o focă tare plictisită. Trenul traversă zona. Animalele au salutat călătorii cu diverse sunete. Locomotiva a răsunat prelung şi puternic în semn de mulţumire. – E foarte frumos aici la voi, rosti micuţa cu obrajii roşii de la frig. – Mulţumim. Ai putea să rămâi o perioadă. Văd că patinezi bine, răspunse Pea. – E Ajunul. Vreau să fiu alături de familie şi prieteni. Aşa e datina la noi. Bo, întinse aripile şi o îmbrăţişă pe copilă. – Ce călduros şi pufos eşti! – Hihihi… mă gâdili, se amuză pinguinul. Pea li se alătură. Întunericul s-a lăsat precum o plasă. Stelele s-au aprins una câte una. Luna a luminat porţiunea de gheaţă unde Bo şi Pea şi-au început dansul pe gheaţă. Alunecau atât de frumos! Feeria gheţii o fascina pe micuţa copilă. – Câtă frumuseţe! Ce prietenoase şi amabile sunt animalele. – Ahh… nu se poate. – Vaaaiii… a alunecat. – Şi-a rupt piciorul. Pea a avut un accident. Pirueta nu i-a reuşit. Salvarea se auzea. O sanie trasă de un urs polar se apropie. Doctorul, o vulpe polară a venit să vadă pacienta. – Staţi liniştiţi. Nu este grav. – M-am făcut de râs. Iartă-mă, grăi încet Pea, privind spre micuţă. – Nu-i nimic. Vor mai fi ocazii. Zâmbeşte. Eşti minunată cînd oferi zâmbete celor din jur. Animalele au aplaudat-o pe prietena lor pentru curajul de a încerca să fac o piruetă riscantă. – Copilă dragă, să îşi fie drumul spre casă lin şi bătătorit cu minuni, precum şi oameni buni. Îţi voi scrie când mă vindec. Să nu îţi faci griji. Primeşte un dar un smoc din blană de pinguin. Îţi va purta noroc! – Mulţumesc! şi micuţa a îmbrăţişat-o pe Pea cu mult drag. * Prietenii la nevoie se cunosc. Fiecare din noi avem nevoie de o încurajare, de un zâmbet, de o îmbrăţişare. Este CRĂCIUNUL! Fiţi alături de cei dragi. Oferiţi bucurie acolo unde este nevoie. Dăruiţi zâmbete şi îmbrăţişări celor care le duc dorul. Îngerii sunt cu voi… ascultaţi-le glasurile în văzduhul îngheţat al lunii decembrie. Cu prietenie, Micuţa din poveste
"Să vă fie drumul lin și bătătorit cu minuni!"
Mulțumesc pentru frumoasa poveste pentru Alexandra! Încă nu am vizitat-o că e bolnăvioară tare:(…Zilele următoare vom merge la ea…
Vă doresc un Crăciun binecuvântat!:)
Un Crăciun de neuitat îţi doresc şi eu, copil frumos!
Mă rog pentru Alexandra. Se va face bine. Să-i citeşti povestea, da? Îmbrăţişări optimiste.
Îngerii să fie cu voi…. 🙂