Piticul (I)

Va amintiti de acel pitic, care de sapun s-a-mpiedicat si s-a innecat?
– Acela care facea baie intr-un ibric?
-Da, dragii mei ascultatori, acela.
-Sigur ca ne amintim. Bietul de el.
-Ei, nu fiti tristi. Am sa va spun ca, piticul a fost readus la viata de un puf de papadie si a avut parte de multe intamplari haioase.
-Povesteste-ne, povesteste-ne, te rugam, striga in cor glasuri sprintene de copii.
-Bine, asezati-va in jurul meu si fiti atenti…. inainte mult mai este….

Cand piticul s-a inecat, vestea a fost dusa pana la nori si la soare si la stele si la pasari migratoare de catre insectele voioase, care ii erau prietene si-l vizitau mereu. Pentru cateva minute norii s-au intristat si cerul a fost acoperit de o plapuma cenusie din care au inceput sa curga lacrimi rare sub forma de picaturi de ploaie. Erau atat de sarate incat locul unde au cazut s-a uscat in scurt timp. Natura era lipsita de culoare si de sunete. Totul amutise in jur. Intr-un colt, o papadie necajita, care il iubise mult pe pitic, participase la exercitiile lui de gimnastica in fiecare dimineata, la toate nazbatiile facute cu ceilalti amici de-ai lui, nu a simtit cand o pala de vant usor i-a furat din petale si puful de papadie a ajuns deasupra piticului. Zarind narile, puful a considerat ca e interesant sa exploreze acel labirint, asa ca, nu a stat mult pe ganduri si zdup, in narile inguste ale piticului. Si au calatorit prin intuneric pana au ajuns la faringe, un segment din corp cu forma ciudata de palnie.

-Hmm.. ce interesant! Un alt tub, ia sa vad unde duce, isi zise puful, si porni pe laringe, apoi pe traheea inelata. He he he, ce haios, e o adevarata aventura sa calatoresti in corpul unui pitic. Hopa, se intampla ceva. Pe unde sa o iau acum?

– De ce nu mai stia pe unde sa o apuce? au intrebat in cor copiii ce ascultau cu gurile cascate, numai ochi si urechi.

– Pentru ca traheea, un tub prin care aerul ajunge la plamani, locul unde este lasat oxigenul luat de la plante si de unde iese dioxidul de carbon,un gaz otravitor pentru organism, se rammifica in doua tuburi, numite bronhii: una dreapta, pentru plamanul drept si una stanga, pentru plamanul stang.

-Aaaa… si pe unde a luat-o puful? intreba tare curios un baietel istet.

-Pe unde ati vrea sa isi continue traseul?

– Pe partea dreapta, aduce noroc, stiu eu dintr-o alta poveste, grai o fetita cu parul ondulat.

-Binee, asa sa fie… asadar, puful se indrepta spre partea dreapta si a ajuns la plamanul drept.

-Vaaai, ce nenorocire, ma inec, ajutttooor, striga cu toata puterea puful.

Cautand o iesire, puful a fost zguduit puternic, lovit de peretii plamanului, si eliminat afara. Gadilandu-l pe pitic, acesta isi revenise, scuipand toata apa din plamani. Puful a stat ceva vreme la soare, ca sa se usuce, si sa poata zbura din nou.

– Oauu… ce revenire spectaculoasa! exclama o fetita subtirica, care isi tinea obrajii sprijiniti in palmele micute.

– De aceea e bine sa pastram legaturra cu natura. Nu se stie niciodata ce planta sau animal ne poate salva dintr-un necaz, adauga un copil cu nasucul carn.

– -Sigur ca da. Foarte buna observatie ta, Andrei! Pentru a vedea ce aventuri au urmat cu piticul care si-a revenit de la inec, va fi necesar sa ne intalnim maine seara! Noapte buna, dragi copii. Vise placute, ingerii sa va sarute!