In vremuri nu foarte indepărtate, trăiau intr-un castel cu aripi, doi frați vitregi pe numele lor: NU POT și POT. După cum vă puteți imagina, NU POT era leneș, morocănos și nu avea mulți prieteni. Bondarul și leneșul erau singurii care îl vizitau. POT era harnic, sociabil și foarte vesel. Avea prieteni în întreaga lume.
Struțul ajunse să îl întâlnească pe NU POT.
– Hei pasăre gigant, nu vrei să fim prieteni? Tu nu poți zbura, așadar mi te asemeni.
– Îmi pare rău că te dezamăgesc! Eu nu sunt o bună zburătoare, dar alerg foarte repede. Nu am de ce să mă împrietenesc cu tine, un băiat tânăr, cu o mulțime de vise și de dorințe, care preferă să își țină brațele și mintea ocupate cu „NU POT”, rosti struțul.
-Ah! Câtă teorie de trei lei. Nu îmi doresc un curs despre gândirea pozitivă!, strigă iritat NU POT.
-Atunci, urcă-te pe spinarea mea și te voi plimba prin împrejurimi.
– Nu pot!, grăi băiatul.
– Scuze! Am uitat! La revedere! O viață minunată îți doresc!, „cu toate că va fi extrem de plictisitoare” își spuse pentru sine pasărea.
În tot acest timp, fratele POT își făcea noi prieteni, citea, învăța și încerca o mulțime de lucruri interesante, atractive și foarte utile.
Un păianjen a coborât în fața lui POT și l-a întrebat:
– Tinere, mă poți ajuta să îmi țes pânza mai repede?
– Nu știu sigur, dar încerc! Te ajut cu plăcere!, răspunse zâmbind POT.
Păianjenul inteligent, l-a rugat pe POT să țină degetele întinse și răsfirate, iar degetul mare și arătătorul de la mâna dreaptă să prindă firul aproape invizibil, dar foarte lipicios și elastic. Băiatul nu s-a împotrivit. A urmat instrucțiile cu mare bucurie și atenție sporită. Artropoda și-a țesut o frumusețe de pânză strălucitoare, cum nu se mai văzuse pe Pământ.
– Este minunată această pânză! Îți mulțumesc că mi-ai oferit șansa de a participa la acest proces atât de interesant! Nu știam că există reguli bine stabilite pentru a țese o pânză.
– Băiete, eu îți mulțumesc. A fost un test pentru verificarea bunătății, răbdării și disponibilității tale, grăi blând și apăsat păianjenul.
– Hei, frate Pot, pe unde ai umblat? De când te caut! Nu pot nici să mai vorbesc!, strigă istovit NU POT.
– Frate, încearcă să elimini din vocabular cuvântul NU. Măcar încearcă! Fii optimist! Străduiește-te să riști, să testezi activități noi. Ai să vezi ce plăcut este!
Păianjenul a aplicat testul voinței și lui NU POT. Inițial deschise gura pentru a pronunța NU, dar s-a răzgândit imediat.
– Bine păianjene! Mă străduiesc să te ajut, dar nu promit nimic reușita. Ne-am înțeles?
– Sigur băiete! Încercăm, rosti păianjenul.
Nu o să vă vină a crede, dar băiatul NU POT a reușit să îl ajute la țeserea pânzei pe păianjenul prietenos.
– Am reușit! Am reușit?, se tot minuna băiatul.
– Da! Ai re-u-șit!, grăi fratele său.
– Bineînțeles că ai reușit! Important este să vrei, să încerci și să nu renunți la cel mai mic obstacol, adăugă păianjenul.
– Ar fi bine să îi mărturisești cine ești!, spuse POT.
– Eu sunt Magicianul Înțelept și v-am dat un test. Acela al voinței și al bunătății! L-ați trecut cu brio amândoi, așadar, de acum te vei numi Sigur POT. Ce părere ai?
– Mulțumesc din suflet. Mulțumesc mult de tot. Acum voi avea mai multă încredere în mine și îmi voi face mai mulți prieteni! exclamă fericit și zâmbitor SIGUR POT.
Fratele său l-a îmbrațișat și au pornit, ținându-se pe după umeri, spre castelul zburător, situat pe culmile celui mai înalt munte din ținut.
Voința, perseverența, pasiunea și optimismul nu i-au mai părăsit niciodată pe cei doi frați, care și-au îndeplinit multe dorințe de la întâlnirea cu Magicianul.
jurnal de mamă
POT câștigător de CG
POT câștigător