POVESTE CU RINOCERI SI GOGOSI PENTRU UN COPIL FRUMOS – STEFAN RARES –

Acum
foarte multi ani, pe vremea cand soriceii mancau din acelasi castron cu pisica,
puricii erau potcoviti cu noua potcoave de aur, iar plopul facea mere si
rachita micsunele, au fost scrise primele povesti. Fiecare om a primit in dar
la nastere o soarta si o poveste.
Din sertarul cu
amintiri si calendare, am luat un stilou albastru cu penita stralucitoare  si am inceput a scrie o poveste, cea a unui
baiat istet, vesel si frumos, in luna lui Octombrie sau Brumarel cel voinicel  nascut, Stefan
Rares Popescu
pe al sau nume cunoscut.
Cand toamna misterioasa,
radioasa si voioasa, cu bogata trena de fructe si legume – anotimpul preferat
al eroului nostru – a sosit,  iar
pasarile calatoare au pornit in alte colturi din lume, ziua s-a micsorat
si  noaptea s-a largit, si Stefan Rares a aprins lumina pentru a
lectura o captivanta poveste cu fapte bune, ale unui pirat minunat, am observat
ce ochi caprui, cu maiestrie conturati avea acest baiat. Parul saten, bogat si
proaspat samponat, te imbia sa iti treci degetele prin el negresit, la infinit.
Noaptea a coborat din
cerul instelat si multe vise in camera lui Stefan
Rares
a lasat. Se facea ca leapsa se juca si o nota de 10 (zece)  la matematica primea, pentru ca exercitii el
stia a rezolva. Ce bucurie in zori avea sa fie, pe chipul baiatului din
povestea mea!
Secundele
s-au scurs, in minute s-au unit, au chiuit si ore au devenit. Lumina zorilor a
sosit sa dea de veste venirea unei alte zile de poveste!

Buna dimineaaata! Ce zi de neuitat ma asteapta! Astazi voi face gogosi cu
bunica!, murmura somnoros Stefan Rares.
Momentul
mult asteptat s-a ivit cand la bunica in bucatarie eroul povestii noastre a
poposit. Castronul era pregatit, faina cernuta prin sita si descantata, ouale
pe loc au fost sparte si amestecate cu voiosie si cu arome delicate, de mainile
bunicii, cu dragoste framantate.

Acum asteptam sa dospeasca, nu-i asa bunica?

Lectia ai invatat-o nepoate si sunt tare mandra de tine!
POC-POC-POC!
Un zgomot se lovi in fereastra ce dadea inspre strada. Un prieten il chema la
joaca pe Stefan Rares.

Salutare prietene! exclama baiatul din poveste.

Bine ai revenit pe la bunicii tai! Ne jucam de-a prinselea? grai bucuros de
intrevedere Radu.

Daaa… ce idee minunata! Imi era dor de jocul acesta!!!
In
timp ce copiii alergau, un nor de praf  l-a
inghitit pe Stefan Rares. Ca prin
miracol, baietelul nostru a ajuns pe continentul Africa, si nu oriunde… ci in
apropierea unei familii de rinoceri.

Oauuu! Ce tare! Rinocerii sunt animalele mele preferate! se minuna baiatul.

Stiam. Tocmai de aceea ti-am pregatit si usurat aceasta calatorie, care sper ca
nu a fost dureroasa sau chinuitoare, sopti rinocerul alb, Fodo.

Hapciu, hapciu! Nu, deloc, doar ca stranut de la praful inhalat (inspirat).

Noi rinocerii suntem rinoceri albi si rinoceri negri. Sa-ti prezint prietenii
mei: Toto este rinocerul negru, care
nu-si paraseste niciodata mama. Bela
si Rofo sunt rinoceri albi, in
compania carora ma distrez tavalindu-ne in noroi.

Aveti o viata atat de interesanta! rosti Stefan
Rares
.

Intr-adevar, asta in afara zilelor in care suntem vanati de oameni pentru
cornurile noastre, ce ating aproximativ 25 cm. Chinezii considera ca ar avea
puteri vindecatoare, marturisi Fodo.

Cred ca va este teama de oameni! Mie imi este frica de intuneric si de
inaltime, spuse timid baiatul.

Nu ai de ce! Intunericul poate fi luminat cu o lanterna sau o lumanare  sau chiar de catre Luna si stele. Iar
inaltimea este atat de minunata! Nu ti-ai dorit niciodata sa fii la “inaltime”,
sa ai succes, sa esacaladezi munti sau sa cutreieri locuri necunoscute?
Crede-ma pe cuvantul meu de rinocer ca este o senzatie de neegalat! raspunse
Fodo.

Este maaagic! strigara in cor Bela si Rofo.
Rinocerii
au pornit spre rau pentru o balaceala pe cinste, mult asteptata. Era atat de
cald si de frumos!
*
Stefan Rares
s-a trezit transpirat pentru ca fusese invelit cu o plapuma groasa de catre
bunica, deoarece stranuta.

Buna dimineata, bunica! Hapciu, hapciu.

Dragul meu, ai racit!

Nu-i nimic! Imi voi face un ceai cu lamaie si multa miere si am sa ma
insanatosesc pe data, grai voios Stefan
Rares
.
Visurile
eroului din poveste sunt pe cale sa se adevereasca. Isi doreste sa devina
doctor si fotbalist. Cu siguranta asa va fi, chiar daca fotbalul va fi
practicat din pasiune, pentru relaxare dupa operatii grele, in urma carora
vietile a zeci de oameni vor fi salvate.
Stefan Rares
a descoperit pe pervazul ferestrei, un bilet scris de ingeri: ”Copile istet, bucura-te de copilarie, de
joaca si de joc. Citind povesti vei creste curajos, puternic si bun, vei afla
solutii pentru problemele ce te framanta. In sufletul tau se ascunde o comoara
ce contine bunatate, zambete si dragoste. Daruieste din putinul tau celor din
jur. Nu uita nicio clipa sa zambesti! Poti fi tot ce iti doresti: doctor, fotbalist,
inger, copac, fulg de nea, pasare. Crede in visurile tale si ele se vor implini
!”
Si multe ar mai fi de
spus
Dar soarele a apus
Penita a obosit
Si scriitorul a adormit…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.