POVESTE DE IARNĂ
Zilele au trecut, cămările erau pline cu bunătăți, casele aerisite și curate. Mândra Zână a Iernii și-a îmbrăcat rochia argintie, cu margine brodată și a pornit în lume! Știa că este mult așteptată de copii și de animalele din pădure, dar și de pământul dornic de a da rod bogat peste câteva luni.
În drumul său,cu ajutorul baghetei de gheață, a adunat norii jucăuși în grupări mari și pufoase din care a început să alunece fulgi veseli, dansatori renumiți.
– Ninge! Ninge!, au strigat glasuri de copii.
Pisoiul PICK a ieșit nerăbdător în zăpadă. Făcea tot felul de tumbe și giumbușlucuri. Atingea cu limba fulgii de nea și râdea rostogolindu-se cu burta în sus.
Dinspre pădure a apărut iepurașul Țop – Țop, cu urechile ciulite și cu un fular multicolor înfășurat la gât.
– Hei,Țop-Țop, joacă-te cu mine! Hai să facem un om de zăpadă!, rosti Pick.
– Prietene drag, aș sta cu mare bucurie să ne jucăm împreună. Însă, a apărut o problemă. Spiridușul Sparcky, cel care strânge scrisorile copiilor pentru Moș Crăciun este răcit. Cum timpul aleargă precum vântul și gândurile, m-am oferit să îl ajut.
– Vreau să citesc și eu o scrisoare din tolba moșului Crăciun!, spuse pisicit Pick.
– Nu se poate! Nu este frumos! Mai bine i-ai scrie moșului Crăciun. Grăbește-te!, strigă iepurașul, lăsând tolba în zăpadă pentru a se odihni puțin.
O pasăre care ieșise în căutare de hrană, s-a oprit lângă iepuraș.
– Ce știi de spiriduș? Are nevoie de ceva?
– Draga mea Fili, spiridușul este pe mâini bune. A rămas în vizuina ursului Gorun, care i-a pregătit ceai și biscuiți cu miere. În curând se va însănătoși!, răspunse Țop-Țop.
– Privește în casa de acolo! Copiii îl așteaptă pe spiriduș! Stau cu năsucurile lipite de geam!, ciripi pasărea Fili, atentă la tot ce se întâmplă în jur.
– Acum merg și la ei!
Iepurașul și-a atins cu grijă mustățile pline de nea, și-a potrivit tolba pe umăr și a pornit încet prin omătul care scârțâia sub lăbuțe.
– Așteaptă-mă! Așteaptă-mă! I-am scris și eu moșului!, striga panicat pisoiul Pick. Am furat un fursec și l-am pus în plic. Sper să nu se întărească până când scrisoarea ajunge în Laponia.
– Off! Nu e frumos să furi, Pick! Trebuia să ceri voie stăpânei tale să iei un fursec în plus.
– Da! Ai dreptate! Merg să îi cer iertare! Drum bun, Țop-Țop! Ai grijă să nu pierzi vreo scrisoare!
Moș Crăciun era puțin îngrijorat. Observase în globul de cristal că spiridușul dispăruse din raza de acțiune. Nimeni nu își permitea întârzieri. În atelierele din Laponia, totul este planificat la minut.
– Crăciun! Privește! Tolba cu scrisori a fost furată de un iepuraș!, grăi speriat,cu ochii mari, un spiriduș.
– Off! Nu se poate! Copiii aceia vor fi triști! Ce ne facem?
– Liniștiți-vă! Spiridușul Sparcky a răcit. În timp ce ursul Gorun l-a îngrijit, iepurașul Țop-Țop a preluat sarcina de strângere a scrisorilor.
Moșul s-a întors și a observat un ecran care transmitea imagini din pădurea de lângă acel oraș, în care animalele sălbatice și cele domestice făceau o echipă fantastică pentru ca sărbătorile de iarnă să fie de neuitat, an după an.
Sunt eu, pisoiul Pick,
Care a mâncat lăptic.
Dragi copii, să fiți cuminți,
Să vă spălați pe dinți,
De părinți să ascultați,
Ca de Moș Crăciun să fiți vizitați.