POVESTE DE IARNĂ de CG

POVESTE DE IARNĂ
de CG

Zilele au
trecut, cămările erau pline cu bunătăți, casele aerisite și curate. Mândra Zână
a Iernii și-a îmbrăcat rochia argintie, cu margine brodată și a pornit în lume!
Știa că este mult așteptată de copii și de animalele din pădure, dar și de
pământul dornic de a da rod bogat peste câteva luni.
În drumul
său,cu ajutorul baghetei de gheață, a adunat norii jucăuși în grupări mari și
pufoase din care a început să alunece fulgi veseli, dansatori renumiți.
– Ninge!
Ninge!, au strigat glasuri de copii.
          Pisoiul PICK a țâșnit ca din
pușcă  direct în zăpadă. Făcea tot felul
de tumbe și giumbușlucuri. Atingea cu limba fulgii de nea și râdea rostogolindu-se
cu burta în sus, ținând lăbuțele în aerul rece.
    Dinspre pădure a apărut iepurașul Țop –
Țop, cu urechile ciulite și cu un fular multicolor înfășurat la gât.
– Hei,Țop-Țop,
joacă-te cu mine! Hai să facem un om de zăpadă!, rosti Pick.
– Prietene
drag, aș sta cu mare bucurie să ne jucăm împreună. Însă, a apărut o problemă.
Spiridușul Sparcky, cel care strânge scrisorile copiilor pentru Moș Crăciun
este răcit. Cum timpul aleargă precum vântul și gândurile, m-am oferit să îl
ajut.
– Vreau să
citesc și eu o scrisoare din tolba moșului Crăciun!, spuse pisicit Pick.
– Nu se poate!
Nu este frumos! Mai bine i-ai scrie moșului Crăciun. Grăbește-te!, strigă
iepurașul, lăsând tolba în zăpadă pentru a se odihni puțin.
      O pasăre care ieșise în căutare de hrană,
s-a oprit lângă iepuraș.
– Ce știi de
spiriduș? Are nevoie de ceva?
– Draga mea
Fili, spiridușul este pe mâini bune. A rămas în vizuina ursului Gorun, care i-a
pregătit ceai și biscuiți cu miere. În curând se va însănătoși!, răspunse
Țop-Țop.
– Privește în
casa de acolo! Copiii îl așteaptă pe spiriduș! Stau cu năsucurile lipite de
geam!, ciripi pasărea Fili, atentă la tot ce se întâmplă în jur.
– Acum merg și
la ei!
     Iepurașul și-a atins cu grijă mustățile
pline de nea, și-a potrivit tolba pe umăr și a pornit încet prin omătul care
scârțâia sub lăbuțe.
– Așteaptă-mă!
Așteaptă-mă! I-am scris și eu moșului!, striga panicat pisoiul Pick. Am furat
un fursec și l-am pus în plic. Sper să nu se întărească până când scrisoarea
ajunge în Laponia.
– Off! Nu e
frumos să furi, Pick! Trebuia să ceri voie stăpânei tale să iei un fursec în
plus.
– Da! Ai
dreptate! Merg să îi cer iertare! Drum bun, Țop-Țop! Ai grijă să nu pierzi vreo
scrisoare!
       Moș Crăciun era puțin îngrijorat.
Observase în globul de cristal că spiridușul dispăruse din raza de acțiune.
Nimeni nu își permitea întârzieri. În atelierele din Laponia, totul este
planificat la minut.
– Crăciun!
Privește! Tolba cu scrisori a fost furată de un iepuraș!, grăi speriat,cu ochii
mari, un spiriduș.
– Off! Nu se
poate! Copiii aceia vor fi triști! Ce ne facem?

Liniștiți-vă! Spiridușul Sparcky a răcit. În timp ce ursul Gorun l-a îngrijit,
iepurașul Țop-Țop a preluat sarcina de strângere a scrisorilor.
     Moșul s-a întors și a observat un ecran
care transmitea imagini din pădurea de lângă acel oraș, în care animalele sălbatice
și cele domestice făceau o echipă fantastică pentru ca sărbătorile de iarnă să
fie de neuitat, an după an.
Sunt
eu, pisoiul Pick,
Care
a mâncat lăptic.
Dragi
copii, să fiți cuminți,

vă spălați pe dinți,
De
părinți să ascultați,
Ca
de Moș Crăciun să fiți vizitați.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.