Poveste de Paşti – de Claudia Groza

Foile calendarului
cădeau una câte una. Aşa că, zăpada s-a topit, florile s-au ivit fericite şi
vesele. Berzele au revenit din ţările calde. Rândunicile lucrau de zor la
construirea cuiburilor. A sosit vacanţa de Paşti. Copiii au scris iepuraşului.
Când zorii zilei au
ridicat cortina de întuneric, Rilă-Iepurilă, a ieşit din vizuină. După câteva
exerciţii de înviorare, a ronţăit un morcov delicios, şi-a spălat dinţii şi a
pornit spre port.
– Unde fugi aşa
grăbit, Rilă-Iepurilă? întrebă veveriţa Riţa.
– Pornesc în prima
mea călătorie cu vaporul. Am luat bilet spre Ţara Ouălor.
– Ai dreptate. Se
apropie sărbătoarea cea mare, în care tu deţii un rol important. La întoarcere
să nu ne ocoleşti. Vrem să ştim  tot ce
ai văzut şi ai făcut în călătoria ta.
– Cu siguranţă am
să vă povestesc cu amănunte.
Un sunet puternic
anunţa pregătirea vaporului de plecare.
– La revedere.
Salutări familiei tale, spuse Rilă-Iepurilă şi o zbughi.
Aglomeraţie mare pe
puntea vaporului. Cu un salt de iepure mâncător de morcovi, Rilă-Iepurilă a
ajuns la timp să se îmbarce. A prezentat biletul şi şi-a ocupat cuminte locul.
După câteva minute, iepuraşul s-a dus să privească oceanul. Apa era foarte
limpede. Algele roşii, brune, verzi se mişcau voioase privind spre pasagerii
vaporului. Delfinii au ieşit în larg, înotând în paralel cu vaporul. Colonii
(bancuri) de peşti se deplasau acompaniând vaporul.
O umbră cenuşie
acoperi pe negândite puntea vasului.
– Piraţii! Ne atacă
piraţii, s-au auzit voci îngrozite.
Rilă-Iepurilă,
clănţănind de frică, s-a ascuns sub o găleată găsită pe punte.
– Daţi-ne bijuteriile
şi veţi scăpa cu viaţă, ordonă căpetenia piraţilor.
Cu mic, cu mare,
oamenii s-au supus.
Din cauza faptului
că tremura din toate încheieturile, găleata ce-l ascundea pe iepuraş se mişca.
– Ce-i asta? Ce se
petrece aici? strigă uimit un pirat, ridicând găleata.
– Bună ziua,
îngăimă Rilă-Iepurilă.
– Ce bunătate se
ascunde aici! Priviţi dragii mei camarazi.
-Vă rrrroooog, vă
immmploor, nu-mi faceţi rău. Vă dau un smoc de codiţă să vă poarte noroc.
– Da? Codiţa ta are
puteri magice?
– Vvvă aaasigur.
– S-a făcut atunci,
răspunse piratul.
Luând un
smoc de codiţă, plus captura de la pasagerii vasului, piraţii au părăsit
vaporul.
Toţi oamenii
îl priveau miraţi pe Rilă-Iepurilă.
–        
E adevărat că blăniţa ta are puteri magice?
–        
Hahaaha. Nu, nici pe departe. Dar era singura şansă de a
scăpa teafăr. Oamenii au nevoie de mine. Duc cadouri de Paşti.
–        
Tu eşti unul din acei iepuraşi? şopti o doamnă îmbrăcată
elegant, mirosind foarte frumos.
–        
Da, sunt Rilă-Iepurilă, mesagerul îngerilor de Paşti.
–        
Mă bucur că te-am întâlnit, şi doamna îl îmbrăţişă pe
iepuraş, care se gâdilă şi începu să râdă.
–        
Cred că am ajuns la destinaţie.
Nu au terminat de spus asta, că prin portavoce se auzi: „Final de călătorie. Suntem în Ţara Ouălor”.
Pasagerii vaporului s-au răspândit ca potârnichiile, care încotro.
Rilă-Iepurilă a
rămas puţin în port, admirând clădirile colorate. Norii aveau forme de animale.
Totul în preajmă avea formă de ou şi era pictat diferit.
-Bine ai venit
Rilă-Iepurilă. Oul Împărat te aşteaptă se auzi vocea unui Ou cu lalele.
-Bine te-am găsit
Ou-lalea.
Pe drum, iepuraşul
a povestit spaima trasă cu piraţii. Oul-Lalea era cât pe ce să se spargă de emoţie.
La palat, Ouăle
vesele, l-au întâmpinat fericite pe iepuraş. Îi făceau semne cu mâna, altele se
înroşeau, altele se fâstâceau privindu-l printre genele lungi şi rimelate.
–        
În cinstea sosirii tale, am organizat un spectacol,
afirmă Oul- Împărat, îmbraţişându-l pe Rilă-Iepurilă.
–        
Mulţumesc din suflet, dar nu era nevoie să vă deranjaţi.
Muzică,
teatru prezentat de Oul-Clovn şi Ouăle-Dansatoare, ospăţ şi veselie au făcut deliciul
(bucuria) iepuraşului.
În tot acest
timp, şoarecii invidioşi, ascunşi prin pivniţe au dat atacul la cadourile
pregătite pentru copii. Astfel, toate ouăle de ciocolată, cât şi cele frumos
încondeiate sau vopsite în culori vii, au fost muşcate. Jucăriile au fost
roase, la fel şi cărţile.
Furnicile au
venit şi au dat vestea Oului-Împărat.
–        
Nu am nicio soluţie. Nu ştiu ce se va întâmpla. Va fi un
Paşte fără cadouri şi fără ouă, se tânguia împăratul.
Rilă-Iepurilă
a venit cu ideea de a colora cu mic cu mare ouă şi de a confecţiona jucării din
lemn şi coji de nucă.
Toate
insectele împărăţiei, păsările cerului şi animalele din regat, au dat o mână de
ajutor.
Cu mic, cu mare, păsări şi fluturi,
Ouă au pictat pentru salvarea Paştelui cel mult aşteptat.
Oul-Împărat s-a mai liniştit
Văzând că totul va fi rezolvat.
Şoarecii
stăteau la pândă în găurile din pivniţe şi erau furioşi că Paştele era salvat. Uni
plângeau de supărare, alţii îşi rodeau pur şi simplu cozile.
Rilă-Iepurilă
împreună cu Ouăle Vesele puneau cadourile în saci.
–        
Ouăle şi cadourile au ieşit mai frumoase decât ce
pregătisem iniţial. Unde există veselie şi dorinţă de a face fapte bune, există
reuşită, mărturisi Oul-Împărat.
–        
Îţi voi scrie impresii de la copii, spuse Rilă-Iepurilă ,
urcând pe puntea vaporului care îl purta spre casă.
*
Paştele este o
sărbătoare a prieteniei, a familiei, a iertării. Fiul lui Dumnezeu a fost
răstignit pe cruce pentru ca noi să fim iertaţi.
Dragi copii, să
fiţi buni cu părinţii, cu bunicii, cu fraţii voştri, dar şi cu cei oropsiţi de
soartă. Să dăruiţi cărţi, jucării, rechizite şi celor care nu au posibilitatea
să le obţină.
Îmbrăţişări, zâmbete,
bucurii şi un Paşte Fericit alături
de iepuraşul Rilă-Iepurilă!

2 thoughts on “Poveste de Paşti – de Claudia Groza

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.