Poveste în poveste cu Gloria – de Claudia Groza

Rotindu-şi codiţele pe vârful degetelor, Gloria pătrunde în poveste.
…. Verdele copacilor te îmbie să zâmbeşti. Văzduhul e plin de sunete.
Trece o albină şi cu um zumzet aurit salută fluturii din preajmă.
–        
Ce
faceţi? La ce priviţi aşa de concentraţi? întrebă albina Lu.
–        
Luca
şi Sile înalţă zmee. Este o concurenţă acerbă. Ambele sunt frumoase, colorate
şi bine construite. Din păcate, vântul nu ţine cu ei. Zmeele nu se ridică de la
sol.
–        
Îi
putem ajuta?
–        

încercăm, au răspuns în cor fluturii.
Insectele s-au agăţat de marginea zmeelor şi au încercat
să le ridice.
–        
Sunt
grele. E imposibil să le urnim din loc.
–        
Luca,
să cântăm ceva, poate vântul se îndură de noi şi ne trimite câteva adieri.
–        

încercăm, prietene.
Vântule, drăguţule,
Vino şi ajută-ne.
Te rugăm, te implorăm
Ridică-ne zmeele.
Nu vrem să te supărăm,
Irităm sau deranjăm.
O
suflare şi ne-ajunge
Visele
să le-mplinim,
Zmeele
să le urnim.
Noi
îţi spunem: MULŢUMIM!
Când  auzi 
cuvântul „magic”, şoaptele vântului au pornit printre copaci.
Cu drag şi veselie vom adia,
Zmee vom înălţa,
Copii zâmbind vom vedea,
Vacanţă plăcută vom avea.
Zmeele au
început să se ridice încet încet. Au atins primele rotocoale de nori.
Puful de
păpădie, care plutea liniştit gândindu-se la ce visase, a fost zgâlţâit bine de
curentul făcut de zmee.
–        
Cu
ce drept îmi perturbaţi liniştea? Cine sunteţi voi? Norule, te rog să elimini
aceşti intruşi din perimetrul meu.
Norul îşi
umflă obrajii si suflă atât de puternic, încât zmeele au fost rupte. Sile şi
Luca nu ştiau ce se întâmplă. În curând, bucăţi de hârtie le-au atins umerii.
–        
Zmeele
au fost distruse, şopti Luca, ştergându-şi o lacrimă pe furiş.
Vântul,
şuierând, şi-a înfoiat aripile şi a izgonit norul. Apoi, trist, a lipit zmeele,
bucăţică lângă bucăţică. Brazii le-au oferit răşină din belşug.
-Sile, hai să
facem o mică afacere. Să construim zmee şi să le oferim copiilor la intrarea în
parcuri. Părinţii ne vor plăti cât îşi permit fiecare.
– Bună idee,
Luca. Îmi doresc să donăm din ce câştigăm pentru orfelinate sau pentru copiii
bolnavi.
– Ce suflet
bun ai, prietene!
Peste o
săptămână, zmee de diferite forme şi culori, înveseleau intrarea în Parcul
Copiilor. Copiii erau fericiţi, iar părinţii plăteau cu bucurie preţul după ce
citeau afişul: „Luaţi un zmeu şi oferă
bucurie la dublu: copilului dvs. şi unuia nevoiaş
”.
*
Gloria închise
cartea. Îşi şterse lacrimile şi decise să dăruiască din hainele care i-au rămas
mici şi din cărţile pe care le citise.
Semnul de
carte este aşezat în altă carte, cu alte personaje şi alt traseu de urmat.
Skipy îi aşeză
papucii Gloriei.
–        
Mulţumesc
dragul meu. Hai să facem pachetele pentru copiii de la orfelinat.
–        
Ham
ham ham… şi alergă bucuros, dând din coadă.