Poveste pentru Maya

Acum
multi, multi ani, cand pestii vorbeau si melcii dansau, cam de pe vremea cand a
fost creat omul, au aparut si pimele povesti. Ca de nu ar fi fost, nici ca s-ar
fi istorisit. Se spune ca povestile plutesc in aer si se lipesc de sufletele
frumoase. De sunt ascultate, povestile se transforma in diamante, viu colorate,
de temeri vindecatoare, de succes atragatoare.
In raftul bibliotecii,
mult lustruit, cu multe amintiri si fapte bune intesat, o poveste minunata am
descoperit.
In randurile de mai jos
am sa va impartasesc povestea unei copile, MAYA
SELEJAN
numita, in Bucuresti poposita. De vreti s-o aflati, cuminti va
asezati, linistiti o lecturati… colinde in surdina s-ascultati.
Asadar….
Intr-o zi de
septembrie, a 19 – a fila a calendarului de perete se desprinse,  anul 2004, si s-a aflat vestea ca s-a nascut
eroina povestii noastre.  Acum este
domnisoara, are 9 ani si este eleva in clasa a III-a. Frumosa, desteapta,
spontana ca un fulg de zapada, Maya face
tenis si schi. Nu este chiar profesionista, dar ii place lumea sportului,
ajutand-o sa se mentina zvelta si tonica.
Cand mandra Iarna si-a
cerut drepturile asupra temperaturilor scazute, a scurtarii zilelor si a
lungirii noptilor precum un elastic, in care oamenii sa se odihneasca, micuta Maya si-a aranjat intreaga colectie de
pisici si caini de plus (spera ca in curand sa primeasca un catel viu, de care
sa aiba grija) si le oferi un adevarat spectacol din lumea dansului si a
cantecului.
–        
Sa cantam asadar! murmura Maya. Sa ma
aplaudati va rog!
Notele din portativ
s-au aliniat cuminti. Fa, sol, do, re, mi, la, si… au sosit pe rand pentru a o
acompania pe fetita in cantecul pe care il avea de interpretat.
Eu sunt mica
scolarita,
Destul de
silitoare  cred,
Dar stiu ca sunt
si strengarita,
Si
dezorganizata. Cred.
As vrea s-ajung
o doctorita,
Oamenii sa ii
salvez,
Sa fiu precum o
gargarita,
Multe animale sa
bucur si sa vizitez.
Domnul Dans a iesit din
cutia televizorului si a inventat-o pe Maya
sa ii insoteasca pasii.
– Unu, doi pasi in
fata… trei, patru in lateral…. ingaima batranul, pe ritmul muzicii.
– Ce minunaaaaat! Invat
sa dansez… ! Uraaa! E senzational! Imi place… Multumesc mult domnule Dans.
– Acum, te rog sa
imbraci o rochita vaporoasa, pentru a invata un alt dans.
– Imediat, spuse Maya, imbujorata.
Eroina povestii a
deschis usa dulapului cu haine si, ce sa vedeti?! Toate s-au rasturnat asupra
ei, ca niste animale rapitoare, gata sa o manance.
– Off! Nu voi gasi
rochita, oricat m-as stradui!
– Draga mea, de data aceasta
iti ofer o mana de ajutor, dar este ultima data. Maine iti faci ordine!
Promiti? rosti o voce blanda, suava si melodioasa.
– Sigur ca promit, dar
cine imi vorbeste? se mira Maya,
intorcand privirea de jur imprejur.
– Sunt Craiasa Ordine… imi place sa fie totul
frumos aranjat in aceasta lume, atat in natura, cat si in biblioteci, dulapuri
cu rechizite, librarii si mai ales, in sifonierul cu imbracaminte. Crezi ca
jucariile se simt bine aruncate claie peste gramada?
– Regret ca sunt
astfel… imi voi revizui comportamentul. Te rog ajuta-ma sa gasesc rochita.
Domnul Dans mi-a promis ca ma invata sa dansez. Te roooog! murmura Maya.
– Poftim rochita! Iti
place cum arata?
– Off… este sifonata!
baigui fetita.
– Esti o fetita
desteapta si frumoasa, asa ca ma bazez pe faptul ca iti vei tine promisiunea de
a deveni ordonata, zise  Craiasa Ordine,
apoi sufla usor peste rochita si aceasta isi netezi cutele, aratand impecabil.
Domnul Dans a invatat-o
pe Maya cha-cha, passo-doble, tango si merengue. Muzica le insotea armonioasa
pasii  si le mangaia sufletele.
Surioara fetitei din
poveste, Sofia, ii urmarea tacuta din pragul camerei. La final, cu respiratia taiata
si privirea inca atintita asupra Mayei
si a domnului Dans exclama:
–        
Bravoooo! Bravoooo! Mai vreau… mai
dansati!
–        
Acest dans, ti-l dedicam, micuta Sofia,
sopti batranul.
Vrand sa se aseze,
Sofia a alunecat si si-a julit genunchiul. Maya a simtit o durere dintr-o data.
Privind spre sora ei, a inteles de ce. Si-a rupt tricoul aruncat pe pat si a
bandajat-o pe micuta.
–        
Te iubesc, Maya! murmura cu lacrimi in
ochi, Sofia.
–        
Si eu te iubesc, surioara draga si
frumoasa!
*
Cand colindele se aud
in fiecare casa, in magazine si pe strazi, Maya
a descoperit ca povestile se adeveresc cand crezi in ele. Magia din preajma
sarbatorilor de iarna a recucerit-o pe eroina povestii. A invatat sa fie
ordonata si sa creada in visurile ei. Stie ca daca va citi multe carti, va
putea afla lucruri minunate si va descoperi culturi diferite si personaje de la
care va deprinde curaj, bunatate, armonie si intelepciune. Este important sa ai
incredere in talentul tau, in inteligenta ta si sa stii ca nimic nu este
imposibil. In lumea invingatorilor nu exista cuvintele “nu pot” si “nu stiu”.
Totul e bine cand se
termina cu bine.
Penita
fermecata s-a tocit,
Scriitorul
a atipit,
Si
nu-i chip de-a fi trezit
Desi
ar mai fi de povestit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.