Poveste scrisa de o eleva de la scoala 114, Principesa Margareta

A fost odata intr-un sat o vaduva care avea
doua fete. Pe cea mai mare o ura si o punea la munci grele, iar pe cealalta o
iubea si o rasfata toata ziua. Cea dintai se numea Ioana, iar pe cea mica o
chema Maria.
Intr-o zi vaduva a alungat-o pe Ioana. Plecand
cauta toata ziua un adapost. Spre seara a dat peste un castel. A intrat in
toate odaile, dar nu era nimeni. Intr-un tarziu patrunse in ultima camera.
Acolo a gasit un cal inaripat si pe pat langa el statea adormit un print. Calul
i-a spus fetei:
– Daca vrei sa se trezeasca printul trebuie sa
aduci apa vie de la fantana reginei unicornilor si sa-l stropesti.
– Dar cum voi ajunge eu acolo? Intreba fata.
Calul ii raspunse:
– Te voi duce eu. Vom gasi impreuna drumul si-l
vom salva pe print.
Fata accepta si pornira. Mersera o bucata de
vreme si ajunsera in fata unor munti care se loveau intruna cap in cap.
Atunci Ioana intreba:
– Cum vom merge mai departe? Muntii nu ne lasa
sa trecem.
– Stai sa vezi! Zise calul si zbura ca gandul
printre munti.
Mai mersera ceva timp si poposira in fata unui
lac fara fund, plin cu crocodili, iar desupra lui era niste vulturi. Calul stia
ca vulturii mancau tot ce le iese in cale.
            Fata intre si de data
aceasta speriata:
– Si de aceasta incercare cum mai trecem?
– Va trebui sa ademenesti crocodilii afara din
lac apoi sa sari pe spatele meu si sa te tii bine.
Fata facu asa cum ii suse calul si de data
aceasta trecura incercarea, nu prin aer ci prin apa. Aceasta nu era ultima lor
incercare; mai aveau de trecut inca una pentru a ajunge la regina unicornilor.
            Mai mersera o vreme si
ajunsera intr-un loc plin de balauri.
            Calul facu in asa fel
incat amandoi devenira invizibili. Trecand cu bine si de aceasta incercare
mersera la palarul reginei unicornilor care era in nori. Asa invizibili cum
erau luara usor apa vie si se intoarsera la palatul printului. Acolo fata il
stropi pe print cu apa vie si acesta se trezi. Vazand-o pe fata o ceru in
casatorie si avura multi, multi copii.
SFARSIT!
            Demian-Popescu Ana
Scoala nr. 114, clasa a 3-a A, Bucuresti