Poveste scrisă la atelier

Misterul busolei
de Alexia Ion
Doi prieteni foarte buni,
Marta și Andrei,
au plecat de vreo 20 de ani să colinde prin lumea întreagă.
– Va fi foarte
captivant!, spuse Marta, veselă. Asta îmi amintește de copilărie.
– Așadar copilăria ta a
fost frumoasă, rosti Andrei.
– Da, de ce întrebi?
– Pur și simplu din
curiozitate.
Dimineața,
la plecare, Andrei își luase o cutie cu fulgere. Vă întrebați de ce. Păi Andrei
nu era un om obișnuit. Era un vrăjitor! Plecară departe, peste mări și țări.
După mult mers, încât uitaseră cât au mers, au ajuns pe un tărâm fermecat.
Tărâmul era misterios, iar acolo se ascundeau multe taine.
– Andrei, unde suntem?
– Nu știu!
De
fapt, Andrei știa perfect locul acesta. De aici trebuia să ia o licoare pentru
a o omorî pe Marta.
Andrei
i-a mărturisit Martei că se va întoarce cât poate de repede. Fata se plimba de
colo-colo, iar dintr-o dată, a zărit pe jos o busolă. Aceasta știa secretele
tuturor, adevărul, minciuna, infinitul. Marta a început să-i vorbească:
–        
Busolă, busolă, ce vrea să facă Andrei?
Busola
i l-a arătat pe Andrei, împreună cu un om misterios.
–        
Busolă, busolă, ce vrea să facă Andrei?
Busola, cu o voce serioasă, subțire, a început să spună: „Vrăjitorul Andrei
vrea să te omoare pentru a te transforma într-o lumânare, ce îi va fi utilă
pentru o vrajă.”
          Auzind unele ca acestea, Marta a fugit departe, departe,
unde nimeni nu o va putea găsi.
Și multe ar mai fi de spus,
Dar soarele la culcare s-a dus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.