Povestea 2 a Bradului de CRĂCIUN – Ioana Popescu, 9 ani

MULŢUMESC IOANA! 
FELICITĂRI PENTRU O ASEMENEA POVESTE FRUMOASĂ. NU UITA: SĂ CREZI ÎN VISELE TALE!

Odată,
acum sute și sute de ani, un prinț a organizat un concurs. Cei care intrau în
concurs trebuiau, într-o singură lună, să transforme, să schimbe,
să construiască ceva, dar ceva foarte important.Prințul urma să aleagă câștigătorul. Creația câștigătoare ar fi fost simbolul Crăciunului.


Fermierii
se gândeau să cultive cel mai mare dovleac; bucătarii s-au străduit să coacă cel mai
mare cozonac; croitorii s-au gândit să confecționeze cel mai mare
ciorap pentru cadourile lui Moș Crăciun.


Prințesa începuse deja să-și renoveze Castelul Vechi în
care locuia. Muncitorii vopseau acoperișul în verde, ca să dea impresia de smarald, așa
cum fusese acum milioane de ani, când acel castel se numea Castelul Nou.


 -Hei, mai repede! Concursul se termină azi!
În ritmul ăsta  nu terminăm! strigă prințesa așezată comod pe tronul
de sub coroana celui mai mare brad alb din regat. Ah, am uitat să vă spun
că pe vremea aceea toți brazii erau albi.


Un muncitor curajos răspunse:


 – Noi muncim cât putem de bine, mai repede de
atât nu se poate.


 Prințesa, agasată de răspunsul servitorului, se
ridică bățoasă și, amenințând cu degetul pe cel care îndraznise să o
contrazică, zise:


 -Cum îndraznești să-mi spui așa ceva?!


 Apoi cearta se aprinse din ce în ce mai tare.
Enervat, muncitorul aruncă cutia de vopsea spre prințesă. I-ar fi plăcut să o
vadă verde din cap până în picioare, dar nu reuși decât s-o stropească puțin,
spre binele lui (capul i-a rămas pe umeri!) În schimb, toată vopseaua a ajuns pe
bradul imens sub care stătea prințesa, făcându-l verde. Și cum acela era cel
mai mare brad, brazii mai mici l-au copiat, facându-se și ei verzi.


 -Sosește prințul! strigă muncitorul.


 -Nu pot să fiu îmbrăcată cu rochia asta
murdară de vopsea! Arată-i tu ce am făcut, căci eu mă duc să mă schimb!


 -Desigur.


 Trăsura prințului se auzea din ce în ce mai
tare.


 -Bună ziua! spuse prințul. Am venit să văd
creația!


Muncitorul îl
conduse în fața castelului, unde era și păduricea de brazi.


 -Vai de mine! Brazi verzi n-am mai văzut!
Acesta este câștigătorul!


„Dacă-i spun că
nu cu brazii concurăm, ci cu castelul pe care l-am renovat, nu mai câștigăm…
Mai bine nu-i spun!” gândea servitorul.


 Astfel prințesa câștigă premiul mult râvnit.
Când află că prințul a fost impresionat de brazii ce-i verzi și nu de castel
cum se aștepta ea, îi fu foarte recunoscătoare servitorului și uită de petele
de pe rochie. Ba chiar îi dărui servitorului medalia pe care o câștigase
datorită brazilor cei verzi.


De atunci toți
brazii sunt verzi, și bradul este simbolul Crăciunului.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.