Povestea bradului de Crăciun – Mihai Teodora Cristina, 13 ani

A fost odată într-o
iarnă geroasă şi cu multă zăpadă, aproape de Crăciun, într-o pădure tânără un
pui de brad. Avea frunze ascuţite şi multe şi era împodobit cu zăpadă de ziceai
că are haine argintii pe el.


Dar iată că într-o
zi puiul de brad fu tăiat pentru a fi dus în casa cea mare de lângă pădure,
chiar cu o zi înainte de sărbătoarea Crăciunului. Acolo, bradul găsi mulţi
copii ce alergau, cântau şi erau foarte bucuroşi.


Seara, brăduţul a
fost împodobit cu globuleţe multicolore, cu ghirlande din hârtie parfumată, cu
lumânări roşii, iar vârful lui primi o steluţă aurie ca o căciuliţă. Lângă
picioare stăteau cutii îmbrăcate în hârtie fâşiitoare şi funde mari din
catifea.


Neştiind ce se
întâmplă, el întrebă jucăriile aflate lângă el, de-a lungul peretelui:


– Mă scuzaţi, îmi
puteţi spune şi mie de ce sunt atâtea cutii cu jucării împachetate aşa frumos
aici lângă mine, iar voi staţi acolo lângă perete?


– Cum…nu ştii?


– Nu…! se scuză
brăduţul.


– Mâine este
Crăciunul şi toţi copiii primesc cadouri, iar jucăriile cele noi vor fi cadouri
pentru copilaşii care ţi-au cântat când ai venit.


Toată seara
brăduţul a stat de vorbă cu jucăriile şi aşa a aflat că acolo era casa în care
locuiau copiii fără părinţi. A aflat despre cum îi cheamă pe fiecare, ce le
place să facă, cu ce să se joace şi multe lucruri frumoase auzi brăduţul. I se
făcu dor de părinţii şi fraţii lui din pădure, dar se bucură că putea să aducă
zâmbete pe feţele copiilor.


Dimineaţa copiii
erau în jurul bradului, deschizând cadouri şi cântând colinde, frumoasele
colinde.


Nu după mult timp
brăduţul a fost dus în pod şi lăsat acolo.


Aşa trecu zilele:
singur, cu amintirea cântecelor, a jucăriilor vechi, a jucăriilor noi, a
copiilor, a familiei lui.


Îşi aminti că mama
lui i-a spus că dacă îşi pune o dorinţă în noaptea de Anul Nou, ea îi va fi
îndeplinită de Zâna Dorinţelor de Anul Nou, dar doar o dată.


Când veni noaptea
aceea specială, îşi dori să fie înapoi în pădure alături de ai săi.


În dimineaţa următoare,
Zâna Dorinţelor de Anul Nou îi îndeplini dorinţa, iar brăduţul se afla în
pădure, lângă fraţii lui, înconjurat de zăpada argintie. Începu să le
povestească tuturor despre mica aventură din casa copiilor şi de atunci deseori
îşi aminteşte de ea…..chiar şi acum.


Poveste compusă de
Mihai Teodora Cristina, clasa a VII-a D Şcoala Grigore Moisil Ploieşti judeţul
Prahova


http://prieteniaemagica.blogspot.com

2 thoughts on “Povestea bradului de Crăciun – Mihai Teodora Cristina, 13 ani

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.