Povestea Bradului

An cu zambete, lacrimi, impliniri si dezamagiri mai e putin si te duci. Mai e o noapte pana la Craciun. Zi mult asteptata de crestini si de copii. Am mers la piata de brazi si am ales un bradut mic, dar cu o coroana bogata. L-am adus acasa. Asteapta in hol sa fie imbracat de sarbatoare. Este un bradut vesel. Crengile ii salta de bucurie. Acele de abia asteapta sa primeasca globuri, sa le impartaseasca povestile de peste an. Ii pun colinda lui preferata: “O, brad frumos”. Este atat de mandru. Ii simt zambetele. -Imediat aduc podoabele, bradutule drag cu cetina tot verde. Observ cum se infoaie, isi scutura usor crengile. Merg in debara si aduc cutiile cu ornamente pentru brad. Unele sunt de cand eram copil. Sunt ingrijite, dar se vede ca au varsta. Nu mai sunt la moda. Toate asteapta cu emotie sa impartaseasca povesti cu crengile de brad. Le aleg pe cele noi, moderne. Bradul multumeste ca este in haine de zile mari.Pun cutia la locul sau in debara. Ma apropii de brad. -Sa iti pun colinde. -Nu vreau. Sunt trist. -Dar ce ai patit? -Aud cum plang globurile ramase in cutie. Vreau sa le ascult si pe ele. -Ai suficiente povesti de ascultat, ii spun, dar curioasa si neincrezatoare, ma indrept spre debara. Deschid cutia cu ornamente, si ce-mi vad ochii? Lacrimile udasera cutia. -Imi pare rau. Nu am vrut sa va fac sa suferiti. Turturele meu drag, sare in palma mea si-mi spune: -Pe mine m-ai iubit multi ani. Te rog, ai mila si lasa-ma si in acest an in brad. Promit ca voi straluci si nu te voi dezamagi in fata prietenilor care iti vor admira bradul. -Dragul meu turture, frumos si mult iubit, iarta-ma. Nu mi-am dat seama. Nu am vrut sa te supar. Lacrimile imi tasnesc din ochi ca apa dintr-o fantana arteziana. Turturele imi sterge lacrimile, ma saruta pe obraz si imi spune: -Stiam ca ma iubesti. Se mai intampla. Iau o carpa moale, lustruiesc turturele si il asez la loc de cinste in brad. Incep a povesti despre ce au facut peste an. Bradul le dastainuie tot ce a trait in padure. Cum a fost el taiat de padurari. L-au ademenit ca va ajunge intr-o casa calduroasa, cu oameni buni si veseli, cu muzica specifica de sarbatori si miros de cozonaci. A fost incantat de aventura! -Nu trebuia sa te lasi pacalit… vei sta doar doua saptamani si apoi vei fi pus pe foc, spuse turturele. -Da, acum realizez, dar nu regret. Stau cu voi, va ascult povestile, vi leimpartasesc pe ale mele. Ma simt util. Nu orice brad are sansa aceasta, de a fi rasfatat. Eu ma simt provilegiat. -Si noi, si noi… ca iti stam alaturi, spusera globurile zglobii. Seara se lansa ca o cortina. Cerul devine alb asemenea clestarului. Stelele nu se zaresc. Luna este palida intr-un colt. Luna plina. In noaptea aceasta, visele devin realitate. Bradul priveste pe fereastra. Globurile au adormit. Isi doreste sa cada cu stelute argintii. Isi doreste ca stapana casei sa fie fericita. Isi doreste ca anul ca vine, Craciunul sa gaseasca voie buna si rasete de copil in aceasta casa frumoasa. Isi apleaca crengile si adoarme. Zana Zapezii se apropie de fereastra si, cu bagheta magica a pus stelute magice in brad. -Fie ca toate dorintele din aceasta casa sa devina realitate! spuse Zana. Zana privi imprejur, sufla aer rece, purificator si a plecat linistita ca totul va fi bine. Craciunul a sosit cu bucurie si belsug de zambete, oameni dragi care au admirat bradul frumos si ornamentele deosebite, cu valoare sentimentala, originale pentru multi dintre ei. Globurile fac o plecaciune la fiecare ciocnire a cupelor de sampanie. -CRACIUN FERICIT TUTUROR! soptesc in cor globurile.