Povestea ciupercutei – de Claudia Groza

Din senin, nori negri, imbufnati si
furiosi au inceput sa planeze asupra poienitei. Vietuitoarele, cu mic cu mare,
s-au ascuns fiecare pe unde a gasit.
Tunetele si fulgerele s-au aliat cu norii. S-a creat o muzica de fond
infricosatoare. Picaturi mari, de forme diferite – rotunde, ovale, bastonase –
au inceput sa alerge spre pamant. Acesta le imbratisa cu grija, sa nu fie
aterizarea prea brutala.

Totul s-a terminat pe neasteptate, precum incepuse.

Aburi calzi. cu miros imbietor, ieseau din adancuri, aducand energii pozitive.
Florile isi scutura rochitele de petale multicolore, apoi isi indreapta semete
trupurile. Arborii si arbustii isi aranjeaza coroanele. Un greier mic, scoate
speriat capul de sub un fir de iarba.
– Ce spaima am tras!
– Asta a fost razbunarea norilor, spusera in cor firele de iarba.

Fluturii isi intind aripile sa fie incalzite de razele blande ale soarelui.
Furnicile alearga grabite spre musuroi.

– Ce tragedie! Vai, ce nenorocire! Cum s-a intamplat? se aude in imediata
apropiere.
Familia gandacilor isi plange o ruda. In iuresul de dinaintea furtunii, un
gandac fusese strivit.
Toatele animalele au adus omagii familiei indurerate. Offf… graba strica
treaba! Intotdeauna.

Din pamant din iarba verde, a aparut un iepuras. Cand s-a uitat atent, a vazut
ca poienita se imbracase intr-o mantie de ciuperci.
– Ia priviti! Ce minunat! Care de care mai frumoasa.

Vietuitoarele au privit uimite peisajul maret din jurul lor. Ciupercile stateau
de veghe, drepte, ca niste soldati. Pazeau orizontul si granitele. Intre toate,
una iesea in evidenta de la distanta. Frumos colorata, palaria rosie cu buline
albe si picior alb, trona senina peste suratele ei.
Iepurasul o zari si se indrepta spre ea.
– Esti atat de atragatoare! o flata iepurasul.
– Iti multumesc, raspunse ciupercuta in timp ce una din buline se inrosi la
auzul complimentului ce-i fusese adresat.
Iepurasul, iute de felul sau, o imbratisa si o saruta cu foc. Dupa gestul
acesta, o zbughi spre padure, la racoare.

Ciupercuta se inrosi puternic, bulinele albe se marira in diametru, iar
piciorul s-a umflat de mandrie, … de atata flatare. Nu i se mai spusese asta
pana acum. Nimeni nu i-a dat asa importanta. Majoritatea se fereau de ea. Nu
intelegea de ce, dar se obisnuise in timp cu situatia. Suratele ei erau destul
de departe de ea. Se simtea singura, urata si morocanoasa. Dar gestul
iepurasului a facut-o sa zambeasca, sa se simta si ea in randul lumii, o fiinta
normala.

Dupa cateva ore, animalele care vazusera gestul iepurasului, facura si ele la
fel.
Au mers si au discutat cu ciupercuta frumoasa, viu colorata. Au imbrastisat-o
si au sarutat-o cu drag si prietenie.
*
Seara isi intinde plasa de intuneric. Pe bolta cereasca apar, pe rand, una cate
una, stelele. Luna, in forma de secera atinge incet stelele, mangaindu-le. Ele
se prind sub forma de colier si cercei. Luna este mandra de aspectul ei.
Privind in jos, vede un iepuras, tremurand. Se apropie ceva mai mult si observa
ca iepurasului ii este rau.
– Steluta magica, te rog sa cobori pe Pamant sa vezi ce se intampla cu acea
fiinta.
– Imediat, Stapana Luna. Si porni in viteza spre poienita.
Ajunsa langa iepuras, steluta a vazut ca acesta avea pete rosii pe corp si nu
isi putea tine echilibrul. Broboane mari se prelingeau de pe fruntea lui.
– Te pot ajuta cu ceva? Ce ai patit?
– Nu stiu. Imi este rau. Lumineaza-mi drumul pana la veterinar.
– Sigur, iepuras dragalas.
Cu chiu, cu vai, iepurasul a ajuns la scorbura bufnitei. Aceasta, se sperie la
inceput de lumina puternica ce-l insotea pe iepura. Se retrase speriata in
scorbura.
– Draga bufnita, sunt eu, iepurele, ingaima acesta. Imi este foarte rau.
– Draga bufnita, sunt o steluta ce i-a luminat calea. Ma departez acum…
Atunci, bufnita iesi degraba si se uita la iepure. Il consulta rapid si ii puse
diagnosticul.
– Esti otravit. Ce ai mancat?
– Morcovi, varza si salata. Nimic altceva, raspunse iepurasul si lesina.
Bufnita, incepu sa falfaie din aripi ca sa-i faca aer. Deja era foarte
ingrijorata.
Steluta facu semn Lunii si ceru sa fie vant. Si vantul caldut, incepu sa adie
lin, atingand usor mustatile iepurasului.
*
Incet incet, soarele prelua stafeta de la luna. Poienita incepu sa revina la
viata. Firele de iarba se acoperira cu roua.
Fluturii si insectele au venit sa se racoreasca, sa-si faca toaleta de dimineata.
Pasarile isi incalzesc glasurile, ciripind.
Deodata se auzi un tipat. Iepuroaica venise dupa iepure la veterinar si se
sperie cand il vazu in stare de inconstienta.
– Dar ce s-a intamplat? Cum asa? Ce a patit?
– E otravit, draga iepuroaica. Nu stie ce a mancat.

Nu termina de vorbit acestea, caci bufnita vazu cum veneau la ea un intreg sir
de animale, toate tinandu-se de abdomen, cu broboane de transpiratie si cu
mersul tremurand.
– Nu se poate. Sunteti otravite. Ce ati facut? Iepurasul a lesinat, dar nu stia
sa fi mancat ceva contaminat.
– Am sarutat ciuperca. Noi credem ca asta ar fi.
– Da, asta este, spuse ganditoare bufnita.
Le prescrise o licoare din frunze de brusture. Intre timp si-a revenit din
lesin si iepurele. Stergandu-si lacrimile, iepuroaica l-a imbratisat cu
dragoste.

Animalele, auzind ca frumoasa ciuperca este una otravitoare s-au dus si au
aruncat cu pietre in ea, au batut-o si i-au spus:
– Niciodata nu vom mai ajunge in preajma ta. Esti un organism rau. Vei ramane
aici, singura pe veci, cu toata frumustea ta.
Ciupercuta incerca sa le explice ca nu avea de unde sa stie ce urma sa se
intample. Nimeni, niciodata, nu se atinsese de ea si nu se purtase asa
dragostos cu ea.

*

Ciupercuta devenea pe zi ce trece, mai trista. Slabea vazand cu ochii. Bulinele
de pe frumoasa sa palarie rosie, se micsorau. Piciorul se usca.

Luna o privi o seara, doua seri, o saptamana. Intr-o noapte racoroasa de
toamna, spuse stelutei magice:
– Steluta magica, vezi ciupercuta aceea? E tare trista. Animalele au acuzat-o
pe nedept. As vrea sa o ajutam.
– Sigur, Luna. Ce am putea face pentru ea?
– Coboara si atinge-o cu bagheta stelara. Otrava va fi eliminata pentru
totdeauna. Si inca ceva. Umple poienita cu ciuperci frumoase. Sa aibe companie.
Sa isi faca prieteni. Sa isi intemeieze o familie.
– Sigur, frumoasa Stapana Luna, raspunse incantata steluta magica.

Cu viteza luminii, steluta ajunse langa ciupercuta. Aceasta dormea linistita.
Din cand in cand suspina.
– Draga ciupercuta, incepand de acum, vei fii o ciuperca gustoasa, comestibila
si vei avea in preajma prieteni dragi.

Steluta o atinse usor cu bagheta stelara si ciupercuta scapa de otrava, ce se
scurse in pamant… un lichid uleios, de culoare maronie.
Intr-o secunda, ciupercute asemanatoare ei, aparura in poienita.

Multumita ca si-a indeplinit misiunea, steluta magica, dadu sa plece. Insa,
ciupercuta se trezise, si privindu-se pe sine, precum si la ciupercutele din
jur, intreba:
– Hei! Ce s-a-ntamplat? De ce ai facut sa fie mai multi dusmani pentru frumoasele
animale din aceasta poienita?
– Draga ciupercuta, din aceasta noapte, esti o ciupercuta buna, gustoasa si ai
familia ta alaturi. Ai scapat de otrava! spuse steluta.
Cu lacrimi sub palarie, ciupercuta ingaima:
– De as putea salva vietile animalelor pe care le-am otravit, ar fi minunat. As
fi fericita si impacata cu mine.

Steluta privi cu atentie si teama Luna.

Aceasta ii sopti:
– Mergi si atinge usor animalele cu bagheta stelara. Maine se vor trezi
sanatoase.
Steluta, cu multa dragoste, porni din tufis in tufis, din scorbura in scorbura
si atinse cu bagheta animalele otravite. Exact cand soarele se apropia de Luna
ca sa primeasca stafeta, steluta, obosita, dar atat de fericita, atinse panza
cerului albastru intunecat.
– Misiune indeplinita, Stapana Luna.
– Multumesc. Esti o steluta minunata.

*

Soarele mangaie vegetatia. Natura se trezeste din amortirea frigului de peste
noapte. Pasarile canta, fluturii si insectele zboara sa caute roua, animalele
ies din culcusuri.
– Hei! striga o veverita. Ia priviti. Poienita este plina de ciuperci care de
care mai viu colorate.
– Cu siguranta s-a intamplat o magie, spuse iepurasul. Ma simt ca nou.
Uitati-va si la ciupercuta pe care am sarutat-o. Este acum ca la inceput, ca
atunci cand am cunoscut-o.

Veverita, neastamparata, ajunse in cateva clipe langa ciuperca povestii
noastre.
– Buna dimineata! Esti din nou atat de frumoasa!
– Multumesc. Azi noapte, o steluta magica m-a transformat intr-o ciuperca buna
si gustoasa si mi-a darut o familie si prieteni.

Se auzira aplauze. Animalele s-au apropiat de ciupercuta cu palarie rosie si
i-au cerut iertare.
Toate fiintele sunt multumite si fericite.

*

Totul are o rezolvare. Exista solutii si exista minuni.

Cine se aseamana se aduna si nu tot ce este frumos la exterior este bun si la
interior.

Uitati-va bine in jurul vostru. Ganditi de doua ori si alegeti o data.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.