Povestea lui Calin Mihai

Pe
vremea când
drumurile erau pietruite și se mergea cu căruța, iar oamenii mâncau din
farfurii de pământ, când păsările vorbeau… și răchita făcea micșunele, iar plopul
mere, tocmai de atunci există poveștile. Fiecare om are povestea sa. Așa cum
Făt-Frumos din Lacrimă are povestea lui sau omul leneș povestea despre caracterul
lui, vom afla în rândurile de mai jos povestea lui CĂLIN MAHAI ȘERBAN, mare
crai, un băietel de 5 ani și 8 luni, din Brăila de felul lui. Când MARIAN și LAURA
MIHAELA au aflat că Dumnezeu i-a pricopsit cu doi copii deoadată, au început a
plânge de bucurie. CĂLIN MIHAI este un copil cu suflet luminos, de parcă toți licuricii
din lume s-au adăpostit acolo. Ochii mari, căprui, ce  vor fura inima oricărei fete care va descoperi
bunătatea din sufletul acestui băiat, strălucesc de inteligență. Părul șaten deschis,
precum alunul proaspăt copt, îi scoate în evidență pielea albă, pufoasă și dulce,
de este sărutată.
Mai erau câteva zileși se sărbătorea Paștele. Călin
Mihai a plecat în vacanță la bunicul, locul de poveste unde se simțea în largul
lui, unde animalele erau cei mai buni și mai sincere prieteni.
Soarele se pregătea să apună
când Călin și-a salutat bunicul.
– Sărut mâna, bunicule!
Ce mult mă bucur să te revăd!
– Dragul meu nepot!
Vino să te strâng în brațe, că tare dor mi-a fost de tine!
Cei doi s-au luat în brate,
și au zâmbit  cândvăcuta, câinele și porcii
au
început
să îl salute pe limba lor.
– Le-a fost dor de
tine! Bunătatea ta se simte pe oriunde mergi… lași dâră în urma ta!, rosti bunicul.
– Vreau să te ajut! Ce
facem astă seară?
– Vom pregati mâncarea pentru
animale. Nimic special în program. Însă mâine, cultivăm fasole și cartofi!
– Nemaipomenit! De abia
astept, răspunse Călin, în timp ce sărea de pe un picior pe celălalt.
– Nepoate, nu mai am vreascuri
pentru foc! Te rog frumos, să mergi până la marginea pădurii, să aduni câteva, însă
ai grijă să nu pătrunzi în pădure, deoarece se lasă întunericul și te vei rătăci.
– Nicio grijă, bunicule!
Am plecat!
Călin Mihai a prins din
mers suportul pentru adunat vreascuri și a pornit cantând spre pădure. Aici un lemn,
dincolo altul, puțin mai încolo unul mai mare, băiatul nu a realizat că a
intrat în pădure.
– Bu-hu-hu! Bu-hu-hu!
Vezi ca s-a lăsat întunericul și nu vei mai gasi drumul de întoarcere!
– Doamnă bufniță, să nu
imi faci rău! Te rog! Îmi este frică de tine!
– Copile drag, eu sunt înțeleptul
pădurii și nu fac rău oamenilor. Nu ai de ce te teme! Însă, acum este întuneric
și nu vei reuși să gasești poteca ce te va duce spre casă. Mai așteaptă puțin, până
vine pădurarul și te va ghida el!
-Iti voi asculta sfatul,
bufniță înțeleaptă!
Peste
câteva minute de așteptare, pădurarul și-afăcut apariția cu o lantern ce lumina
puternic.
– Ce cauți aici și al
cui ești tu băiete?
– Sunt nepotul lui moș Șerban.
Am venit după vreascuri și m-am rătăcit!
– Te duc acasă! Data
viitoare să îți asculți bunicul.
-Mulțumesc!
   

Promit să fiu ascultător și mai atent data viitoare! Rosti Călin Mihai.
– Sau să iți iei o
lanternă, bu-hu-hu, bu-hu-hu.
– Mulțumesc bufnițo! Ai
dreptate! Nu degeaba ești înțeleptul pădurii.
După o masă delicioasă,
mămăligă cu brânză și lapte proaspăt, eroul poveștii noastre a adormit buștean.
În zori, a fost trezit de cântatul cocoșilor și măcănitul rațelor.
– Ce frumoasă și melodioasă
este viața la țară! Spuse Călin Mihai, întinzându-se să își îndrepte oasele.
– Buna dimineața,
nepoate! Pregătit pentru o zi de muncă?
– Bineînțeles!
Bătrânul a luat boabele
de fasole, cartofii și uneltele pentru munca ce îi aștepta. Insecte, pasări și plante
de tot felul îi atrăgeau atenția lui Călin Mihai, care nu auzea nimic din ceea ce
ii povestea bunicul. Acesta zâmbea fericit, știind cât de mult iubea băiatul viața
la țară.
Au început să sape în liniște
și Călin arunca boabe de fasole, apoi pe un alt rând punea cartofi. Pământul
era bătătorit și apoi urma să fie udat.
Un șoricel năzdrăvan sosise
și pândea semințele de fasole. “Acum este momentul să iau câteva!”, gândi acesta.
– Hei, șoarece obraznic!
Pleacă de acolo, înainte de a te prinde într-o cursă cu un arc ce îți va rupe spatele
sau să îți dau boabe otrăvite, strigă Călin Mihai.
Bunicului nu-I venea a-și
crede ochilor și urechilor, știind frica pentru șoareci a nepotului său.
Șoricelul, tremurînd și
cu lacrimi în ochi, a mărturisit:
– Nu am mâncat de
câteva zile nimic. Îmi este foarte foame! Dar plec, nu mă omorî!
         
Înduioșat, Călin Mihai
scoase din buzunar un pachet cu biscuiți și i l-a dat.
– Acum pleacă și spune-le
celor din familia rozătoarelor să nu se atingă de recolta bunicului meu. Asta drept
răsplată că te-am hrănit cu ceva gustos!
– Nu avea nicio grijă!
Totul este sub atenta mea supraveghere! chițăi șoricelul și plecă.
Bătrânul a început să râdă,
de îl dureau maxilarele.
– Uff, nu îmi vine a
crede ca am avut curajul să discut cu un șoarece!
– Bravo nepoate! Sunt mândru
de tine.  Ești un bărbat adevărat, neînfricat.
Animalele sălbatice au și ele rostul lor în natura.
Obosiți, dar bucuroși pentru
că au terminat cu bine munca ce și-o planificaseră, bunicul și Călin Mihai s-au
întors acasă. Credeți că la țară e timp pentru odihnă? Nici gând, nici pomeneală!
Animalele au început a cere de mâncare.
Micuțul povestii noastre,  a pregătit rapid masa pentru păsări, apoi pentru
porci și tot așa.
– Poftă bună, dragelor!
Sunteți minunate! Vă iubescfoartemult! Când voi fi mare poate devin medic veterinar
sau fermier!
Bunicul privea de
departe cum nepotul său emana bucurie, bunătate și dragoste pentru animale,
pentru viața la țară.
Privind atent, bunicul a observat  că pe masă se afla un bilet: „CĂLIN MIHAI, nu uita niciodată: visele se pot
îndeplini.  Bucură-te  de copilărie, de joacă şi de joc. Călătoreşte
şi învaţă de la ape, vânt, fluturi, nori, plante.
Nu uita: Să iubeşti,
să râzi, să râzi din nou. Să asculţi şi să înveţi, să spui“te rog”şi“mulţumesc”.
Să fii sincer. Să fii prieten. Să fii tu însuţi.
Caută în sufletul tău. Dăruieşte bunătatea ce se ascunde acolo. Nici nu îţi
imaginezi ce comoară adăposteşti.
Nu există act mai nobil decât să aduci mulţumiri.
Aminteşte-ţi să realizezi binele din viaţa ta. Viaţa este magică! Iubeşte-o,
adulmec-o în fiecare clipă, oriunde ai fi, oricine ai fi, bogat sau sărac. Regăseşte
energia şi bucuria din inima ta. Nu judeca pe cei din jurul tău şi nici pe cei
care sunt răi cu tine. Fiecare are ritmul său şi rostul lui bine definit pe pământ.
Este mai bine să lăsăm viaţa să vorbească despre noi in locul cuvintelor. Să ai
parte la rândul tău de zâmbete, bucurii
și magie în fiecare zi a vieţii tale. Poţi fi tot ce îţi doreşti: un
înger, o floare, un arbore, o melodie, o pasăre sau chiar un vis. Fii curajos! Îndrazneste
să visezi.”
Și multe ar mai fi de povestit
Dar povestitorul a căscat și-a adormit
Și-am încălecat pe-o șa,
Și v-am spus povestea lui CĂLIN
MIHAI așa…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.