POVESTEA LUI FEBRUARIE de Claudia Groza

Norii stăteau agăţaţi pe cer precum bezelele din albuş de ou pe tortul pregătit pentru aniversare. Păreau plictisiţi. Dintr-o dată, razele soarelui au apărut după cortina de cer albastru şi le-a ţinut companie. Râsetele lor zglobii se auzeau până departe. Apele au început să se dezgheţe. Pământul primea cu sete apa topită ca o îngheţată în miezul verii. Februarie deschise fereastra şi se bucură să vadă natura aşa plină de viaţă. -Bună dimineaţa, vecine. -Salutare, salutare. Frumoasă zi este azi. -Aşa este. Te aştept la petrecere mâine seară, spuse Februarie. – Cu mare drag. Vine 29? – Da, soseşte. An de an, cei 28 de prieteni făceau o petrecere de neuitat la cabana lui Februarie. Povesteau, găseau soluţii la diferite probleme, şi nu în ultimul rând se jucau. Jocurile şi joaca le dădeau energie şi putere pentru a face fapte bune. Soneria întrerupse discuţia lui Februarie cu vecinul. – M-am gândit că ai nevoie de ajutor şi m-am grăbit spre tine, spuse un prieten, în timp ce păşi în casă. – Bine ai făcut, şi Februarie se întoarse spre el şi-l îmbrăţişă. Au pregătit vesela. Au aerisit încăperile şi au scuturat covoarele. Au mers la cumpărături. – Ce bine e să ai prieteni. Totul merge mai uşor în doi. – Daaa… bineînţeles. Ziua petrecerii a sosit. Baloanele erau umflate. Fructele tronau în fructiere. Februarie avea emoţii. Astăzi, sosea de departe, prietenul lui special, 29. Prietenii au început să apară unul câte unul. – Sunt tare curios ce ne va mai povesti 29. – Îl admir pentru curajul lui de a străbate lumea. – Are un suflet frumos. Zâmbetul şi bunătatea lui sunt de neegalat. Melodia soneriei a înterupt brusc discuţia. 29 stătea în prag, cu braţele pline de cadouri. -Bine v-am găsit, dragii mei prieteni. -Bine ai venit! Mare se face dorul de tine. 29 este un prieten ce vine la Februarie o dată la patru ani. Anul în care soseşte în vizită se numeşte bisect. – Ce mai este nou în vieţile voastre? aruncă 29 întrebarea. – Încercăm zi de zi să îţi urmăm exemplul. Să facem lucruri folositoare pentru cei din jur, rosti un prieten. – Şi? Reuşiţi? – Nu atât de bine ca tine, dar nu ne dăm învinşi, adăugă un altul. – Prieteni, important este să nu renunţaţi, afirmă 29. Oamenii din jurul nostru au nevoie de foarte puţin uneori. – Cum adică? Fiecare are nevoie de soluţii, de bani, de mâncare. – Aşa credem noi, dar de fapt, căutăm un zâmbet, o îmbrăţişare, un compliment, o încurajare. Eu asta dăruiesc în întreaga lume. – Ah… atât de puţin şi de fapt atât de mult… şopti un prieten. – Exact. Prietenia este de fapt o comoară. Prietenii sunt pietre preţioase. Fiecare este unic şi frumos în felul său. Pentru a reuşi avem nevoie de ambiţie, dar şi de zâmbetul unui prieten care să ne încurajeze că suntem pe drumul corect. Important este să nu fim zgârciţi în a oferi timp oamenilor dragi, dar şi celor necunoscuţi. – Mulţumim că ai venit. Ne-ai lipsit, spuse Februarie. – Ne era dor de tine şi cu venirea ta, am câştigat timp pentru a dărui mai multă dragoste, mai multe zâmbete, mai multe îmbrăţişări prietenilor. Armonia, zâmbetele, amintirile s-au împletit cu dor. * Aşadar, Februarie are 28 de prieteni minunaţi, şi o dată la patru ani, primeşte vizita lui 29, un prieten special, care oferă tuturor bucuria de a petrece timpul împreună şi de a învăţa sau reînvăţa ce înseamnă PRIETENIA. Aveţi grijă de prietenii voştri şi nu încetaţi să vă faceţi noi prieteni, oferind puţin, dar de fapt atât de mult: un zâmbet, un compliment, o îmbrăţişare.