Povestea pașilor de CG

Povestea pașilor
de CG
Razele soarelui se strecurau prin draperia trasă de seara. Îi gâdilau fața voinicului Horia. Acesta a început să se întindă și să își atingă chipul. Rostogolindu-se a dat cu nasul de o jucărie sonoră. A început să chiuie. S-a trezit și sora lui, Ana năzdrăvana.

– Bună dimineața!
– Hei! Te-am trezit! Scuză-mă!, spuse Horia.
– Nu-i nimic! Hai să ne jucăm. 
A început întrecerea jucăriilor zgomotoase. Care scotea sunete mai puternice, aceea avea să câștige atenția gemenilor. 
Părinții somnoroși au ajuns la pătuțuri, puțin obosiți. Sigur ar mai fi dormit vreo două-trei pre pe puțin. 
– Neața jucăușilor! Ați început distracția?, întrebă tatăl, luând-o pe Ana în brațe. 
-Horia, am să te las puțin pe jos pentru a schimba lenjeria. Să te joci frumos!, se auzi vocea somnoroasă a mamei. 
Astfel, Horia a fost așezat pe covorul pufos, viu colorat. Și-a privit mama și într-o clipă de neatenție s-a prins de dulapul cu sertare și a pornit la drum. 
– Oauu! Ce interesant este! Un picior. Acum celălalt picior. Super haios! Îmi place! An să pășesc zilnic de acum. Am să îi povestesc și Anei că nu este greu, iar distracția este garantată.
O furnică a apărut de te miri unde și îi striga:
– Băiețel te rog nu mă strivi! 
Prin minune, Horia a auzit-o. S-a oprit, s-a așezat în funduleț și i-a vorbit:
– Cine ești? 
– Sunt furnica Dora. 
-Cauți pe cineva?, intrebă Horia.
– Nu. Am luat câteva firimituri de napolitane pentru desertul familiei. Am și eu patru copii. Îți mulțumesc enorm că te-ai oprit. Știu cât este de plăcut învățatul pașilor de unul singur. Am apreciat mult că ești atent la cei din jur.
– Mă bucur că te-am cunoscut, Dora. Mie îmi plac mult toate ființele, mici și mari. 
– Poate ne mai vedem. Acum e timpul să plec! Să ai grijă pe unde mergi, Horia. 
– Voi avea. Promit! Poate vii cu micuții tăi într-o zi să ne jucăm. Îi voi povesti și surorii mele despre tine. Poftă bună!
– Horia! Unde ești?, striga mama.
La auzul glasului, Horia s-a ridicat și a mers spre mama sa.
-Hei! Ai învățat să mergi! Bravo Horia. Sunt mândră de tine.
Nu peste mult timp, Ana a făcut și ea primii pași. 
Câtă bucurie! Joaca în parc devenise mult mai atractivă!
Îndrăzniți să pășiți spre visele voastre, bebelușilor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.