Povestile de viata si Daniela Orha

Fiecare om are o poveste. Asta se stie. Nu am spus-o eu. Asa cum nu am inventat eu roata. Dar cred in povesti. Fiecare om este de fapt o poveste, cu bune si cu rele, cu ambitii si reusite.

Cand am descoperit ca Daniela iubeste povestile si este reprezentant Usborne, i-am scris. Este minunata, sufletista si foarte deschisa.

Am vrut sa impartasesc cu voi din secretele ei, de mama antreprenor, femeie care iubeste lectura, povestile, pictura. Imi place pasiunea si dorinta ei netarmurita de a-si implini visul. Ador la ea curajul de a-si urma inima, de a face ceea ce o incanta, in detrimentul unui job „sigur”.  Ii admir puterea si o respect!

 

  1. Dragă Daniela, ne-am intersectat în spațiul online, dar te simt atât de aproape de parcă am fi cele mai bune prietene. Sunt foarte fericită să descopăr oameni minunați și talentați. Aș vrea să povestești cititorilor mei de poveste, câteva cuvinte despre tine ca femeie și mamă.

Claudia, dragă, și eu mă bucur că ne-am cunoscut, deși doar virtual.

Într-adevăr, suntoameni pe care abia îi întâlnim, dar simți căîi cunoști dintotdeauna. Sunt oameni cu care rezonezi pur și simplu. Cred că nimic nu este întâmplător în viață. Și dacă întâlnești acei oameni care cred în tine, te ajutăsă creștișisă înflorești, înseamnă că ești cel mai norocos om de pe pământ

Cine sunt eu? Cred că acum câțiva ani ziceam scurt și fără niciun pic de entuziasm cine sunt eu. Acum, pot spune cu iubire față de mine și bucurie că, sunt Daniela, o moldoveancă din Botoșani, ajunsă pe meleagurile de poveste ale Maramureșului, urmând-și dragostea.Sunt soția unui pilot de raliuri, campion național și mama unui năstrușnic de 2 ani și 3 luni (un Goe al secolului 21🤣). Am 31 de ani, dar spiritul meu este cel al unui copil pe care l-am redescoperit odată cu binecuvântarea de a fi mamă. Am terminat liceul economic, facultatea de economie și administrarea afacerilor și un master în Finanțe și Bănci în cadrul Universității Al. I. Cuza Iași. Încă din perioada masterului am început să lucrez, având diverse joburi, ca manager, operator casier, economist analist,joburi cu care am crescut și   m-am dezvoltat. Acum, constat cu bucurie, că nu o facultate sau un job mă definesc, ci calitate de om și spiritul vesel și colorat cu care înfloresc zi de zi.

Ador natura și contemplarea ei. Oricând aș renunța la viața de oraș și m-aș duce într-un loc cu verdeață, unde muntele întâlnește cerul, acolo unde liniștea vorbește și tu te poți întoarce la natura ta adevărată.

Iubesc să mă cufund în lectură, sămă las purtată de vise și să fiu un călător prin fiecare filă de poveste. Iubesc mandalele, această geometrie sacră,care este limbajul cosmosului și puterea lor spre cunoașterea sinelui, echilibrului și armoniei spiritului, minții și trupului. Îmi place să scriu și să îmi aștern sufletul pe hârtie. Ador momentele de liniște în care las mintea să se odihnească și îmi ascult sufletul. Sunt un om norocos pentru că Dumnezeu mi-a deschis mintea și sufletul să îmi descopăr pasiunile și să fac ceea ce iubesc. Sunt un om binecuvântat pentru că sunt mama copilul meu și soția soțului meu.

Îmbrățișez darul vieții, bucuriile și oamenii frumoși, și îmi creionez zilnic povestea în culorile fericirii.

  1. Viața de mamă vine la pachet cu multe transformări. Tu cum descurci cu timpul pentru tine? Regreți ceva din perioada de dinainte?

Nu există! 🤣. Îs doar frânturi de timp pentru mine. Gestionarea timpului e punctul meu minus, programul meu depinzând în totalitate de mogâldeața de copil. Dar, nici nu regret asta. E dur să zici că mămicia vine la pachet cu lipsa timpului pentru tine. Dar, depinde de cum privești lucrurile. Acum, prefer să mă bucur de copilul meu mic, care mâine va fi mare, să mă bucur de copilăria lui și să cresc odată cu el.

Momentele mele pentru mine, cu mine, sunt atunci când el doarme și mai mult noaptea. Sunt o zână a nopții care prinde aripi colorate și fermecate și mă las cuprinsă de inspirația și de vraja nopții 😁. Dar, cel mai important este faptul că prețuiesc acele frânturi de clipe pentru mine și fac ceea ce este atât de drag inimii mele.

Daca ar fi ceva ce regret din perioada de dinainte de a fi mamă, este doar că nu am citit mai mult, atunci când eram stăpâna timpului meu. În rest, nu trăiesc cu regrete. Am ajuns ceea ce sunt, acum și aici prin toate trăirile trecute.

 

  1. Se pare că multe mămici sunt inspirate de mogâldețele pline de dragoste și veselie. Cum ai decis să scrii o poveste pentru copii?

Cu siguranță copiii sunt o sursă de inspirație pentru noi, mămicile. Probabil că înțelepciunea lor naturală de a se bucura de fiecare clipă, de a transforma fiecare moment în bucurie, de a vedea frumosul din orice, de a dansa liberi și de a trăi momentul de acum, ne ancorează în prezent și facem cunoștință cu Creatorul din noi. Astfel, ne deschidem mintea și sufletul pentru a primi darurile și inspirația.

Scrierea unei povești nu a fost o decizie luată așa peste noapte în urma unui vis frumos. Pur și simplu s-a întâmplat să trăiesc cu atâta bucurie și entuziasm momentul primilor pași ai piticului meu, acesta fiind și momentul meu de inspirație. Eduard a făcut primii pași singur, și am fost atât de fericită de reușita lui, încât am mers să îi cumpăr o pereche de papucei. Conduceam și fredonam un cântecel creat de mintea mea năstrușnică:

„Edu are papucei și se bucură de ei…„De aici a pornit totul. De la un vers, am creat o poezie și am ajuns să dau viață unei povești pentru un veac, pentru copiii de la 5 la 105 ani😚. Este o poveste atipică, prin care vreau să transmit un mesaj atât copiilor mici cât și copilului din fiecare dintre noi…bucuria darului vieții și creionarea ei în Culorile Fericirii.

 

  1. Ce alte pasiuni ți-ai descoperit de când ești mamă?

De când sunt mamă mi-am descoperit pasiunile și m-am redescoperit pe mine.

Îmi place să scriu, și am în plan și scrierea unor cărți pentru noi, cei mari.

Imi place să citesc, și asta e hrana zilnică a minții mele.

Am descoperit arta și frumusețea ei prin mandale. Primul contact cu aceste opere de artă a fost ca o trezire spirituală. Am fost învăluită ca de o vrajă și am intrat într-o stare de pace și fericire. De câțiva ani am pornit spre drumul regăsirii. Simțeam că am o menire, un scop pe acest pământ, un dar de la Dumnezeu pe care să îl exploatez. Am cerut ajutor divin, să fiu călăuzită spre calea mea care mă va duce la împlinire, spre o viață armonioasă și echilibrată. Și Dumnezeu cel blând și iubitor mi-a dat răspunsul. Eu, cea care am fost mereu un antitalent având două mâini stângi, am fost îmbrățișată de îndemânare și creativitate. De un an de zile creez mandale și sunt hrana sufletului meu.Efectiv, sufletul îmi dansează de bucurie. Îmi place să mă joc cu punctele și cu culorile și să creez această artă sacră care reprezintă comuniunea cu cosmosul. Acum trăiesc prin aceste creații și împart un strop de fericire oamenilor care cred în mandale ca formă de terapie prin artă.

De când sunt mamă am citit mai multe povești pentru copii decât am citit în toată copilăria mea. Din dorința de a-l introduce pe Eduard înl umea cărților, să Ajungă Mare cu iubire față de lectură, am descoperit cărțile editurii Usborne, editură de top din UK la categoria cărți pentru copii și m-am îndrăgostit de ele. Treptat, am transformat pasiunea pentru aceste cărți, într-un mic business pe care îl desfășor de acasă, cu copilul lângă mine. Promovez și vând aceste cărți, organizez târguri de carte, împrăștii entuziasmul meu și celorlalți și îi introduc în această nouă aventură a cărților.

  1. Cum percepi copilăria acum, prin prisma meseriei de mamă? Îți place să te joci?

Acum, de când sunt mamă sunt mai copil ca niciodată. Copilul meu mă învață să mă joc. El, prin inocența și înțelepciunea copilărească, mă cheamă la întâlnirea cu copilul din mine. Și, copilul meu interior trăiește acum cu nostalgia vremurilor trecute, cu dorul de părinții mei tineri, al tatălui pe care anul acesta l-am pierdut.

Îmi place să mă joc și să intru într-o lume pe care o creez cum vreau eu. E minunat să râd în hohote, să dansez cu picioarele goale, să mă tăvălesc prin iarbă, să sar prin bălți, să fiu astăzi zâna din poveste sau un fluture colorat, mâine un urs sau un motan încălțat. Îmi place să dau în mintea copiilor și să uit de mine. Astea sunt momente de relaxare, creativitate, drăgălășenie și iubire.

  1. Cum arată o zi din viața ta de mamă?

O zi din viața mea e o adevărată nebunie. Dacă răspundeam la întrebarea asta ieri, aș fi zis că e un adevărat haos și mă simt depășită de toate sarcinile și activitățile zilnice. Dar, astăzi, după o ședință de EFT, tehnică de echilibrare a emoțiilor, cu Roxana Cutureanu, un om al serilor pozitive și al oamenilor care inspiră, unde am avut o întâlnire cu mine, cu bagajul de emoții pe care îl căram cu mine zi de zi,declar cu bucurie că o zi din viața mea e o minunată nebunie pe care o iubesc.

Ceea ce fac zilnic cred că se regăsește în lista fiecărei mame, o înșiruire de activități de rutină: trezit dimineața, pregătirea meselor, curățenie, familie, copil și căsnicie, în jurul meu roind cei 4 băieți ai mei, care au nevoi individuale: copilul Eduard, soțul, labradorul Boris și noul membru al familiei, pisoiul Macanache. O zi normală din viața mea arată cam așa:

Copilul îmi dă trezirea de dimineață, după o noapte de țițială și realmente, călare pe mine. Da, are 2 ani și 3 luni și încă mai avem parte de momentul nostru de iubire, alăptarea. El este activat automat odată cu deschiderea ochilor și eu încă sunt beată de somn. Adulmec mirosul plăpumii care încă mă îmbie la somn, dar mă trezesc, nu am încotro. Mânuțele calde pe față, pupicii cu lipici, îmbrățișările repetate și piciorușele săltărețe și voioase sunt clopoțelul trezirii și culoarea începutului de zi. După drăgălășenia clipei, domnul copil ordonă ca în armată: „mami jos”. Și ziua începe în ritm alert, țopăind prin pași de dans și cântând seria de rugăminți. Copilul se duce direct la jucării, dar îl zărește pe pisoiul Macanache și acum începe show-ul zilei. Eu îl rog să lase pisoiul în pace și apoi încep cu celelalte rugăminți: hai Edisă faci pișu! Hai Ed isă ne spălăm pe față! Hai Edi să ne spălăm pe dinți! Hai Edi, hai!!  Eu pregătesc micul dejun și licoarea magică, cafeaua. Între timp, copilul aleargă prin casă după pisoi, se joacă cu mașinuțele sau construiește un lego. Apoi urmează încă o serie de rugăminți, să mănânce minunatul mic dejun pe care i l-am pregătit. Printre câteva linguri de mâncare și jucării împrăștiate toată casa, ne îmbrăcăm și ieșim afară să ne conectăm cu natura. Ne luăm porția de joacă cu câinele Boris, apoi mergem să ne plimbam cu bicicleta prin parc sau oriunde putem să explorăm natura. Ne întoarcem acasă, mai greu sau mai ușor și pregătim prânzul. După prânzul prelungit urmează somnul de amiază, somn care poate fi de o oră sau 2, depinde doar de el. Preafericita de mine, se gândește o clipă de câteva minute ce să facă în acest timp de liniște…curățenie în casă,să strâng jucăriile și hainele, să spăl mormanul de vase sau să pregătesc cina? Și de cele mai multe ori decid că mai am nevoie de o cafea, pentru că merit și sunt minunată. Timp în care dau câteva telefoane, organizez niște târguri de carte, mai vorbesc cu 1, 2 persoane oferind detalii despre afacerea pentru mămici. Și în funcție de starea mea, ori citesc câteva pagini dintr-o carte,ori pictez mandale cu suflet și atunci e momentul meu în care îmi dau întâlnire cu artistul din mine. După somnul de amiază al copilului, urmează timpul pentru joacă și alte activități antrenante sau creative, pictat, desenat, modelarea de forme cu plastilină, construcția de lego, dansămși cântăm, ne jucăm de-a v-ați ascunselea, tot cu pisoi la pachet. Mai ieșim afară, ne jucămîn curte, facem ture cu bicicleta, motocicleta, kartul, trotineta,și îl mai alergăm un pic pe Boris labradorul nostru. Așa fac eu sport😂. Sunt deja amețită de la toată alergătura și resimt oboseala unei zile încărcate. Dar copilul se pare că se încarcă cu energie de la soare și pământ, că bateriile lui încă funcționează. Urmează pregătirea cinei, moment în care copilul se joacă cu tati. Servim masa, din nou cu chiu, cu vai, apoi mai urmează o repriză de joacă. Imediat pregătesc băița și mai stau vreo 30 min cu domnul copil ca să se bălăcească. Într-un final, ajungem la patul moale la care am visat toată ziua cu ochii deschiși. Ne cuibărim în el și ne pregătim de momentul serii – lectura cu vreo 2-3 cărți de el alese și cu țiți, care e doar a lui. Între file de poveste și lăptic, apare pisoiul cercetaș și Eduard îl trage de coadă nițel, doar de drag, nu de altfel. După ce cel mic a intrat în lumea viselor, eu strâng de prin casă jucării, vase, haine. Știu că odată trezit copilul dimineață, casa se transformă într-un mare haos, dar prefersă nu mă trezesc debusolată total de dezordinea lăsată de cu seară. După ce e casa lună și liniștea se așterne domoală, putem și noi, cei mari să povestim de ale noastre. Următoarele 2-3 ore, pictez mandale pe fondul sonor al unei mantre care îmi dezmiardă sufletul și este cheia creativității. Înainte să adorm, mă rog să am o noapte cu 4-5 ore de somn legate, fără ca copilul să caute cu gura, hrana naturală ce izvorăște din mine. Apoi, mă cufund în lectură și mă las purtată de vise…

Tot ceea ce fac în timpul unei zile nu se bazează pe un program anume, adică ore exacte, pentru că gestionarea timpului nu este punctul meu forte. Sper să reușesc să ajung să pot controla timpul și să mă pot organiza eficient, odată cu mersul copilului la grădiniță. Acum, totul se desfășoară în funcție de copil. Mai avem și alte activități, care nu sunt zilnice,cum ar fi:  mergem o dată pe săptămână la Helen Doron unde învățăm engleză prin joacă, dans și voie bună, organizez târguri de carte Usborne la grădinițe și ne bucurăm de entuziasmul copiilor, mergem în vizită la bunici și petrecem o parte a zilei cu ei și alte activități care apar peste zi .

Sunt 98% împreună cu copilul meu, toate activitățile le facem împreună, creștem și copilărim împreună. Este copleșitor, dar mă bucură că nu ratez niciun moment din viața lui

  1. Mie îmi place faptul că micuții oferă curaj și energie mămicilor. Te-ai gândit ce vei face după terminarea concediului

Am terminat concediul de maternitate. Încă de când Eduard avea un an, mă gândeam tot mai mult la ceea ce voi face după, pentru că jobul anterior nu mai rezona cu ceea ce sunt și ceea ce îmi doream. La sfârșitul acestei perioade, atât împinsă de anumite circumstanțe care nu au depins de mine, dar și din dorința de a-mi urma visurile, am ajuns la renunțarea jobului fix de dinaintea maternității. Înainte eram un pion pe o tablă de șah, acum sunt stăpâna vieții mele, sunt liberă să mă exprim și să fiu fericita, împlinită și relaxată. Am găsit echilibrul, secretul fiind că, activitățile mele exterioare sunt în armonie cu valorile mele interioare. Acum, mă bucur că pot să fac ceea ce iubesc, de acasă, și am șansa să mă bucur de copilul meu acum cât este mic, să mă bucur de perioada jocului și copilăriei lui și să strâng cele mai frumoase amintiri. Mă bucur că organizez evenimente târguri de carte și că pot fi printre copii, că îi introducîn lumea fascinantă a cărților Usborne. Mă bucur să împrăștii bucuria și entuziasmul meu în această călătorie a cărților. Acum pictez și creez mandale cu sufletul și aduc bucurie oamenilor prin creațiile mele.

Am în plan să transform această pasiune într-un job cu normă întreagă. Cât de binecuvântată pot fi!

  1. Ce lecții de viață ai învățat de la copilul tău?

Lecțiile predate de copilul meu, mă surprind și au menirea de a-mi face ziua mai frumoasă. E surprinzător cu câtă naturalețe și simplitate trăiește viața și ne învață și pe noi, cei mari, să facem același lucru.

M-a învățat să merg pe stradă, să privesc oamenii în ochi și să le ofer zâmbete fără a primi ceva la schimb.

M-a învățat să fac rai din ce am…El se poate juca cu o frunză, un băț sau o jucărie stricată și să fie cel mai fericit.

M-a  învățat că pot cânta și dansa oricând, oriunde, dacă asta simt, chiar dacă sunt antitalent.

M-a  învățat că pot să cad și să mă ridic, nu o dată, ci de 10 ori multiplicat, dar să nu renunț, pentru ca eu pot dacă vreau.

M-a  învățat că dintr-un biscuit pot mânca 2 oameni, un câine și câțiva porumbei.

M-a învățat că eu decid cum îmi încep dimineața și cum va fi întreaga mea zi. Așadar, am învățat să mă trezesc cântând, sărind din pat și să fiu fericită sau foarte fericită în acea zi.

M-a învățat că nu e important să ai palate și să strângi avere, pentru că bogățiile noastre sunt amintirile pe care le strângem, împreună, mâna-n mână.

M-a învățat ce înseamnă să fiu mamă și ce înseamnă să iubesc!

  1. Cum ai descoperit profesia de mamă: ascultând instinctul matern sau citind cărți de parenting? Ai participat la cursuri pentru a-ți crește și educa micuțul conform standardelor psihologice?

Cred în legătura dintre mamă și copil, acea legătură afectivă care te face să răspunzi imediat nevoilor copilului. Dar acest „instinct matern” nu m-a învățat cum să pun corect copilul la sân, care e poziția pentru regurgitare, cum se schimbă pampersul, când și cum încep diversificarea pentru copil. Am avut nevoie de oameni care să mă învețe să fac toate astea, oameni care să îmi ofere informații despre cum săam grijă de un copil. Mamă devii odată cu copilul tău, înveți în fiecare zi și te modelezi după nevoile acestuia. E firesc să ai temeri și întrebări. Și eu am ales să fiu o mamă informată, pentru a crește un copil sănătos și fericit. Nu am participat la cursuri, dar încă nu e târziu. Mă documentez din cărți de parenting și de la persoanele specializate în domeniu și extrag ceea ce cred că este bun pentru copilul meu. Fiecare copil este diferit și drept urmare trebuie să ne adaptăm în funcție de nevoile acestuia. Consider că indiferent de sursa de informare în ceea ce privește creșterea unui copil, calitatea de bază a unui părinte bun este a acționa din iubire și cu iubire pentru copiii săi.

  1. Ești o mamă relaxată sau extrem de grijulie?

Cred că sunt o mamă echilibrată și informată care răspunde nevoilor copilului săucu iubire, răbdare, toleranțăși încredere. Îi las piticului libertatea de a experimenta și a învăța singur, aceasta fiind calea spre independența lui. Nu zic că sunt o mamă perfectă și că acționez exact după carte sau că sunt mereu Zen. Am și eu izbucnirile mele de nervi, pentru că e absolut firesc, suntem oameni și cedăm. Important este să găsim un echilibru în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor.

Eu îmi doresc să cresc un copil fericit care se dezvoltă frumos și armonios, un copil bine pregătit pentru viață. Folosesc ca și călăuzire zilnică minunatul poem scris de Dorothy Law Nolte. Poem care ne învață să ne prețuim noi ca părinți și să prețuim copilul care este un omuleț mic, o făptură unică care crește, se dezvoltă și înflorește în toată frumusețea lui prin ceea ce trăiește. Las aici acest poem care este sursa de inspirație pentru mulți părinți și pentru mine.

Copiii învață ceea ce trãiesc

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne;

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi;

Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;

Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea;

Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi;

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;

Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi;

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători;

Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;

Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţăpreţuirea;

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească;

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;

Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel;

Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;

Dacă trăiesc în bunăvoinţăşiconsideraţie, copiii învaţă respectul;

Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.”

  1. Cum arată Crăciunul pentru voi acum, în postura de părinți?

Crăciunul pentru noi înseamnă fericirea de a fi împreună și de a ne bucura de aceste clipe pline de magie. Crăciunul înseamnă acasă, familie, colinde și miros de brad. Mereu a fost așa, doar că acum simțim cu mai multă bucurie această sărbătoare pentru că privim prin ochii curioși ai copilului nostrula cum e bradul împodobit și la magia care face ca el să strălucească în luminițe colorate, trăim entuziasmul lui molipsitor la vederea cadourilor de sub brad și nerăbdarea de a descoperi ce sunt ascunse în ele. Acum, retrăim magia Crăciunului de altădată și redevenim iar copii.

  1. Consideri că este important ca bunicii și tatăl să se implice în educația copilului?

Doar dacă viziunea bunicilor asupra creșterii și educării copilului coincide cu cea a părinților. Implicarea bunicilor în creșterea copilului poate să dăuneze copilului, cât și părinților, dacă aceștia nu acceptă că rolul lor este unul limitat. Copiii au nevoie de bunici iubitori, prezenți în viața lor, dar consider că părinții trebuie să se ocupe de creșterea și educația propriilor copii, să le fie modele în viața de zi cu zi și să le insufle valori prin exemplul viu.

În ceea ce îl privește pe tată, cred în ideea „Tată implicat, copil fericit”.

Rolul tatălui în creșterea copilului este esențial. Copilul are nevoie în egală măsură atât de mamă, cât și de tată pentru a se dezvolta sănătos și armonios. Un copil cu ambii părinți prezenți activi în viața lui, va crește un copil echilibrat emoțional și social cu un uriaș impact asupra modului cum va evolua.

*

Îți mulțumesc enorm pentru timpul acordat și îți doresc multe reușite și împliniri. Eu vreau să ne întâlnim la un moment dat fie la un târg de carte, cu ale noastre lucrări, fie pe meleagurile țării noastre.

 

Cu mare drag!

Și eu îmi doresc să ne întâlnimși să depănăm povești de viață. Dar, până atunci te îmbrățișez șiîți doresc să ai parte de binecuvântări divine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.