Pregatirea balului caritabil (VIII)

Dor de Vant se uita spre usa grajdului, tot asteptand sa apara Lizica.

-Este prea slabita pentru a calari, dar iti garantez ca in cateva zile iti vei purta in sa mandrete de printesa. Stiu si te inteleg cat iti este de dor, cat ti-a lipsit si ca te simti vinovat. Insa ea nu iti poarta ranchiuna. De abia asteapta sa te vada!

Dor de Vant necheza fericit si apropie capul de Philipe, care l-a mangaiat cu dragoste.

-Si mie imi este atat de draga, stiu ce inseamna sa stai departe de o fata cu asa zambet! Ma duc sa am grija de ea, am sa o salut din partea ta, spuse Philipe si se indrepta spre iesire.

Mergand incet pentru a nu face zgomot, printul deschide usa camerei unde se odihnea – sau asa ar fi trebuit – printesa Lizica. Cand colo, ce i-a fost dat sa vada? Printesa noastra facuse ordine, iar acum lucra la niste semne de carte, alaturi avand un teanc de felicitari.

-Philipe, sa nu te superi, dar ma plictiseam si am cotrobait prin dulap si am folosit materialele gasite in scopuri caritabile. Am realizat aceste felicitari – nu e cine stie ce, un desen, petale presate – pe care sper sa le vindem la balul caritabil pe care vreau sa te rog sa-l organizam aici, in palatul tau. Maine dimineata ma voi ocupa de curatenie, voi pune la punct un plan organizatoric. Imi doresc sa dam viata acestul loc. E atat de frumos sa il lasi in paragina. Pe langa asta, tu ai nevoie sa iti gasesti o fata frumoasa, sa te casatoresti!

Zambind, Philipe raspunde amuzat:

-Sunt de acord cu tot ce vrei sa realizezi. Nu iti inchipui cat de mult ma bucur ca ti-ai revenit! Eram speriat si ma gandeam ca daca patesti ceva, ma voi ichide in acest loc ca intr-o temnita.

-Ha ha ha. Te cred in stare. Am sa fac azi invitatii si am sa te rog sa le mparti, impreuna cu Dor de Vant. Cred ca e tare trist de ce mi s-a intamplat! Ahh, nici nu m-am gandit. De parintii mei ce stiti? Au aflat ca sunt adapostita aici?

-Nu, nu i-am anuntat. Stii ca noi nu suntem in relatii de prietenie. Insa acum, ma voi duce si le voi povesti totul, si ii voi invita la bal.

-Esti un print deosebit de sufletist. Multumesc pentru tot ce imi oferi, spuse Lizica si il imbratisa pe Philipe. Gata, acum la treaba! Am atatea de facut!

Intr-un ritm alert, toata numai zambet, cantand si vorbind cu pasarile din colivie, Lizica a facut invitatiile, pe care le-a inmanat cu incredere si bucurie nespusa printului.

-Maine in zori pornesc la drum, frumoasa si gingasa prinetesa! Permiteti sa ma retrag, rugandu-va din tot sufletul meu mare sa va odihniti.

-Dorind sa-ti arat recunostinta pentru grija acordata, rugamintea ta va fi ordin pentru mine, dragul meu print.

Lizica a luat o carte de pe polita de deasupra patului, si s-a pregatit de lectura. Printul, fericit ca fata cu zambetul cel mai frumos vazut vreodata si-a revenit si e atat de plina de viata, a plecat, sarind de bucurie, si a ales sa lectureze ceva.

„Maine voi da invitatiile la balul caritabil. Se vor strange fonduri pentru copiii nevoiasi, care vor avea sansa de a merge la scoala. Castelul va prinde viata! Sunt ani buni de cand nu a mai avut loc o actiune de asemenea anvergura. Am ceva emotii, trebuie sa recunosc!” gandi printul in timp ce deschidea cartea.