Pregatirea balului caritabil (VIII)

Dor de Vant se uita spre usa grajdului, tot asteptand sa apara Lizica.
-Este prea slabita pentru a calari, dar iti garantez ca in cateva zile iti vei purta in sa mandrete de printesa. Stiu si te inteleg cat iti este de dor, cat ti-a lipsit si ca te simti vinovat. Insa ea nu iti poarta ranchiuna. De abia asteapta sa te vada!
Dor de Vant necheza fericit si apropie capul de Philipe, care l-a mangaiat cu dragoste.
-Si mie imi este atat de draga, stiu ce inseamna sa stai departe de o fata cu asa zambet! Ma duc sa am grija de ea, am sa o salut din partea ta, spuse Philipe si se indrepta spre iesire.
Mergand incet pentru a nu face zgomot, printul deschide usa camerei unde se odihnea – sau asa ar fi trebuit – printesa Lizica. Cand colo, ce i-a fost dat sa vada? Printesa noastra facuse ordine, iar acum lucra la niste semne de carte, alaturi avand un teanc de felicitari.
-Philipe, sa nu te superi, dar ma plictiseam si am cotrobait prin dulap si am folosit materialele gasite in scopuri caritabile. Am realizat aceste felicitari – nu e cine stie ce, un desen, petale presate – pe care sper sa le vindem la balul caritabil pe care vreau sa te rog sa-l organizam aici, in palatul tau. Maine dimineata ma voi ocupa de curatenie, voi pune la punct un plan organizatoric. Imi doresc sa dam viata acestul loc. E atat de frumos sa il lasi in paragina. Pe langa asta, tu ai nevoie sa iti gasesti o fata frumoasa, sa te casatoresti!
Zambind, Philipe raspunde amuzat:
-Sunt de acord cu tot ce vrei sa realizezi. Nu iti inchipui cat de mult ma bucur ca ti-ai revenit! Eram speriat si ma gandeam ca daca patesti ceva, ma voi ichide in acest loc ca intr-o temnita.
-Ha ha ha. Te cred in stare. Am sa fac azi invitatii si am sa te rog sa le mparti, impreuna cu Dor de Vant. Cred ca e tare trist de ce mi s-a intamplat! Ahh, nici nu m-am gandit. De parintii mei ce stiti? Au aflat ca sunt adapostita aici?
-Nu, nu i-am anuntat. Stii ca noi nu suntem in relatii de prietenie. Insa acum, ma voi duce si le voi povesti totul, si ii voi invita la bal.
-Esti un print deosebit de sufletist. Multumesc pentru tot ce imi oferi, spuse Lizica si il imbratisa pe Philipe. Gata, acum la treaba! Am atatea de facut!
Intr-un ritm alert, toata numai zambet, cantand si vorbind cu pasarile din colivie, Lizica a facut invitatiile, pe care le-a inmanat cu incredere si bucurie nespusa printului.
-Maine in zori pornesc la drum, frumoasa si gingasa prinetesa! Permiteti sa ma retrag, rugandu-va din tot sufletul meu mare sa va odihniti.
-Dorind sa-ti arat recunostinta pentru grija acordata, rugamintea ta va fi ordin pentru mine, dragul meu print.
Lizica a luat o carte de pe polita de deasupra patului, si s-a pregatit de lectura. Printul, fericit ca fata cu zambetul cel mai frumos vazut vreodata si-a revenit si e atat de plina de viata, a plecat, sarind de bucurie, si a ales sa lectureze ceva.
„Maine voi da invitatiile la balul caritabil. Se vor strange fonduri pentru copiii nevoiasi, care vor avea sansa de a merge la scoala. Castelul va prinde viata! Sunt ani buni de cand nu a mai avut loc o actiune de asemenea anvergura. Am ceva emotii, trebuie sa recunosc!” gandi printul in timp ce deschidea cartea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.