Prima tabără a copiilor – Emoții

Prin martie, fetița mea a urmat un curs de dezvoltare personală și educație financiară. Puțin puțin a ajutat-o. În aprilie am mers la Brașov pentru a ne conecta noi cu noi după ce fiul meu a fost bătut de doamna învățătoare. Atunci ne-am întâlnit cu trainer-ul cursului la care participase fiica mea. În momentul în care au organizat o tabără împreună cu prietena și colega ei care are after magic „Emma și atelierele” în Brașov, am decis să îi trimit. Inițial, am plătit doar pentru fată. Aveam impresia – deh, etichete – că fiul meu e mămos, că nu se va adapta, nu se va descurca. Dar când am aflat că vin și alți băieți, am hotărât să meargă și el.

Cu două zile înainte de tabără, fetița care este foarte independentă avea emoții uriașe și plângea că nu mai vrea în tabără. Exact cum nu mă așteptam! 🙂

Ei au plecat, au plâns puțin de dor, dar le-a plăcut.

Eu, am avut gol în stomac zilnic: Dacă nu le place mâncarea? Dacă nu se descurcă, dacă și iar dacă…

Simțeam nevoia de a-i ști cu mine, de a le oferi susținere la nevoie. Când primeam video sau poze din tabără, îi căutam cu disperare. 🙂

Mi-a fost greu… dar m-am bucurat nespus pentru ei. Au avut și ei provocări. Să se adapteze la necunoscut și la reguli noi. Să se descurce singuri. Ei sunt sociabili. Și-au făcut rapid prieteni. Băiatul mai repede și mai ușor decât fata, dar e bine pentru amândoi la acest capitol.

Cum am fost eu? În prima zi îmi simțeam picioarele moi, am umblat prin Brașov fără țintă. Am citit… am savurat o cafea… nici nu știu dacă am mâncat ( dar sigur am gustat ceva! ). În zilele următoare am mers la câteva biserici din oraș și m-am rugat mult…

Am avut un atelier de lectură și creativitate pe baza cărții mele „Balonul călător și prietenii lui” la Libris. Am participat la o ședință de wellbeing tot la Libris și m-am îmbogățit cu informații, dar am întâlnit și două femei minunate, pe care le știam din online.

Ce credeți? Am făcut sau nu ce îmi propusem! 🙂 Bineînțeles că nu! Am inspirat aer curat, m-am plimbat, am visat cu ochii deschiși la cum ar fi dacă am locui la Brașov. Am privit tinerii și îmi imaginam cum le predau biologie, dar și cum susțin ateliere de scriere creativă, de biologie distractivă și organizez întâlniri și pentru adulți.

Vineri mi-am recuperat copiii din tabără și am observat că sunt foarte agitată. Oare mă deconectasem din rolul de mamă? Aveam așteptări să vină transformați vizibil, ca din armată? :))

Am înțeles că este nevoie să lucrez muult, mult cu mine pentru a-mi îmbunătăți relația cu mine, dar mai ales cu copiii și cu ceilalți. Am nevoie de încredere în mine și curaj.

Ne-a plăcut această experiență de tabără și locuit în Brașov. A fost cu provocări, cu întârzieri ale trenului, dar sunt recunoscătoare pentru tot.