*
Cand dimineata de-abia isi facea aparitia printre sita norilor pufosi, jucandu-se cu razele soarelui, Printul Vestului si-a scos calul negru din grajd, l-a periat, i-a dat o mana de fan, si l-a inseuat.
– Prietene, sa nu ma parasesti! Am nevoie de ajutorul tau. Mi-as dori sa inving in aceasta lupta.
Tanarul isi aranjeaza sabia in teaca, isi potriveste armura de zale stralucitoare si porneste la drum.
Calul bate pamantul cu copita, hornaie si porneste la galop.
Strabat munti si vai, si ajung in fata padurii dese, cu copaci de diferite inaltimi si forme.
– Ciudata padurea aceasta, murmura printul.
Calul se opri brusc, parca presimtind un pericol.
Dintr-o data, bratele pomilor au prins viata, si i-au inconjurat din toate partile. Tanarul a tras sabia din teaca si a inceput sa se lupte cu micii monstrii. zalele i-au fost smulse, mainile ranite. Intr-o clipa de neatentie, uitandu-se cum roibul sau negru, a fost rapus de o creanga ascutita care i-a sfasiat inima, Printul vestului a fost omorat.
*
In tot acest timp, printesa Zori de Zi, se ruga ca cineva sa fii ajuns la batranul sau tata, sa-l instiinteze de ce i se intamplase. Zmeul, nu-i facuse nimic rau, ii cerea doar dragostea ei. Sa ii gateasca, sa ii spuna seara povesti frumoase din lume si sa ii cante. Un bondar, ii spusese fetei, intr-o zi insorita cand iesise sa culeaga flori din gradina, cum ca zmeul se afla de fapt sub o vraja puternica, dar nici el nu stia mai multe.