RAMONA MIZA, ZÂNA POVEȘTILOR AUDIO

Iubesc poveștile precum plantele apa și soarele. Le caut pretutindeni, în toate formele lor. Așa am descoperit poveștile scrise de Ramona Miza. Dar ea face mult mai mult! Le dă viață, le însuflețește cu o voce blândă, angelică, ca un curcubeu după o ploaie de vară.

Fermecată de povești, de grafică, de personaje, de vocea Ramonei, nu am stat pe gânduri și i-am cerut un strop de timp magic pentru a-mi răspunde la câteva întrebări care răsăreau din inima mea, ce adună povești lumești.

1. Bună Ramona. Dacă te-ai întoarce în copilărie, ce ai aprecia cu experiența și ochii de adult?

Bună, Claudia! Bine te-am găsit! Ramona de pe timpuri nu avea prea multă încredere în ea, din păcate. Așadar, mai mult ca sigur mi-ar fi folosit să știu că și oamenii diferiți au locul lor în lume și că n-am fost făcuți să fim doar niște etichete. Boemii și visătorii, așa cum eram eu încă din copilărie, nu-s neapărat încurajați. Ba chiar noi, oamenii, am născocit vorba aia: „ești cu capul în nori!”, de parcă ar fi un lucru rău. Ori „cu capul în nori” e locul meu preferat din toată lumea asta

2. Care sunt pasiunile tale?

Ai să râzi, dar de când sunt mamă, s-a schimbat și lista de pasiuni. Acum, am un soi de pasiuni imposibile, gen să-mi beau cafeaua în liniște sau să dorm toată noaptea Dar, într-un registru mai serios, în afară de a scrie, în ultima vreme îmi place teribil de mult tot ce ține de partea audio, de la înregistrarea poveștilor mele, până la exersarea diferitelor voci/ dialecte, efecte sonore și alte minunății. Tocmai de aceea, când am puțin timp liber, urmăresc tutoriale de profil și fac zeci de probe de tot felul. Cam asta mă pasionează: exact ceea ce fac acum.

3. Cum s-a schimbat viața ta de când ai devenit mamă?

Nici nu știu cu ce să încep. Sunt alt om! Pur și simplu am prins curajul să redevin Ramona de pe timpuri, de care îți spuneam mai devreme. Până de curând, mă interesa să fiu „în rândul lumii”, să am un job bun, recunosc că puneam mai mult preț pe lucrurile materiale. Cumva, mă împăcasem cu ideea că nu trebuie neapărat să ai o meserie care îți place, ci una care îți plătește facturile. După ce a venit pe lume fetița mea, pur și simplu lucrurile s-au așezat în așa fel încât am ajuns să le combin pe amândouă. Deci, ca să fac un rezumat, asta mică m-a ajutat enorm să-mi dau seama de lucrurile care contează cu adevărat, cele pe care nu poți pune preț.

4. Îți amintești care a fost prima poveste pe care ai citit-o micuței tale?

Da, n-am cum să uit! „Omul făcut din stele”, de M.H. Clark. De fapt, de acolo a și pornit totul. Mă uitam la cât de frumos e ilustrată cartea, câtă emoție transmite și pur și simplu mi-a dat un imbold să încerc și eu să scriu câteva rânduri. Și nu m-am mai oprit de atunci!

5. Cum ai decis să scrii povești personalizate, pe care să le înregistrezi audio?

Inițial, am decis să îmi adun toate poveștile pe un blog, mai întâi strict în varianta lor scrisă. Partea cu înregistratul a fost mai mult o joacă, iar apoi mi-am dat seama că sună bine și am decis să le înregistrez pe toate. În ceea ce privește poveștile personalizate, a venit de la sine, chiar fără vreo intenție a mea. Pur și simplu, o doamnă mi-a scris un mesaj, să mă întrebe dacă aș putea scrie ceva special pentru fetița ei. Apoi, mulțumită fiind, m-a recomandat unei alte doamne și iată-mă aici!

6. Ce înseamnă pentru tine această afacere cu povești? Ce părere ai despre mamele antreprenoare?

Ceea ce fac acum și faptul că lumea începe să îmi aprecieze munca mă mulțumește mai mult decât orice funcție înaltă, la care aș fi visat în trecut. Abia acum înțeleg ce înseamnă să muncești cu copilul agățat de picior, să pierzi nopți întregi, să faci eforturi. Realizez că toate aceste lucruri le faci doar dacă ești cu adevărat pasionat de ceva, deci admir în mod special mamele antreprenor și sunt sigură că marea lor majoritate s-au reinventat, la fel ca mine, după ce au devenit mame. Tot mai convinsă sunt, în ultima vreme, că acea magie de a fi mamă, despre care se vorbește în cărți, e cât se poate de reală. Le urez mult succes și să nu se teamă să-și urmeze visele!

https://www.facebook.com/thefairytalestudio/

7. De unde îți iei inspirația? În ce moment al zilei scrii?

Uneori mă inspiră poveștile unor oameni deosebiți, alteori pun câte un strop din experiența mea. În ceea ce privește poveștile personalizate, acolo treaba e mai simplă- îmi iau inspirația din pasiunile micuților pentru care scriu. Oricum ar fi, toate se întâmplă strict noaptea, când doarme fetița mea, pentru că atunci e liniște și curg toate mai lin. Ceea ce nu știe multă lume e că stăm la bloc, peste stradă de stația de tramvai, iar „Studioul de Povești” e, de fapt, un microfon și un laptop. În majoritatea zilelor, aștept să treacă ultimul tramvai, ca să pot înregistra. Exact cum spuneam, așa eforturi faci doar când ești pasionat de ceva, iar eu chiar sunt pasionată. Chiar făceam haz de necaz într-o zi și îmi închipuiam cum ar fi să folosesc huruitul tramvaielor pe post de efect sonor pentru poveștile mele 🙂

8. Familia te susține în acest proiect fermecător?

Da, se bucură pentru mine și mă sprijină cum pot. Sprijinul lor e foarte important.

9. Cum ai ales ilustratorii pentr

Când am decis să duc blogul un pas mai departe, mai precis să alătur ilustrații poveștilor mele, am căutat în “Galeria ilustratorilor” oameni care desenează pe placul meu. Așa am cunoscut-o pe Mara Gudină, care m-a ajutat și încurajat enorm.

Recent, am început colaborarea cu Anna Leontovich, o artistă din Ucraina, pe care am găsit-o pe Instagram. Faptul că oamenii sunt atât de deschiși și dispuși să ajute, mă încurajează și mai mult. E tare important să ai sprijinul altor artiști, iar pe această cale țin să le mulțumesc tuturor. Te includ și pe tine în lista asta!

10. Te-ai gândit să publici poveștile? Cu toate că ideea ta mi se pare minunată.

Da, am bătut palma cu o editură, iar cât de curând, una din poveștile mele se va găsi pe rafturile librăriilor. Nu aș vrea să dezvălui multe detalii încă, dar sunt foarte bucuroasă!

11. Unde vezi acest proiect peste 5 ani?

Nu m-am gândit încă atât de departe, am luat fiecare zi pe rând. Totuși, dacă ar fi să fac acum un plan, cred că mi-ar plăcea să public mai multe povești, iar restul cred că vine de la sine. Totodată, mi-ar plăcea să ajut cât mai mulți copii prin demersul meu, “Născoceli de pus la rană”, inițiat recent, prin care mi-am propus să înveselesc copiii bolnavi sau cu situații precare, cu câte o poveste personalizată.

12. Ce rol au poveștile în viața unui copil?

Eu consider că în fiecare poveste e câte un tâlc, la vedere sau nu. De fapt, chiar asta fac și eu cu poveștile mele, pun în fiecare câte un mesaj subtil, care să ajute copilul să înțeleagă că nu e singurul care trece printr-o anumită situație. E bine știut faptul că un copil învață multe prin puterea exemplului- și ce altă modalitate mai bună, decât printr-o poveste?

13. Cum îți promovezi poveștile?

Le promovez îndeosebi pe pagina mea de Facebook, The Fairytale Studio. Recent, m-am alăturat unei super comunități de mămici antreprenor, care se sprijină între ele, își oferă feedback, se promovează una pe alta și tot așa. Tare mulți oameni frumoși am întâlnit și acolo! În principiu, sunt de părere că dacă un singur cititor îmi apreciază poveștile, le recomandă și altora, așadar mă străduiesc să ofer povești de calitate și las restul să vină de la sine.

https://www.thefairytalestudio.org/440838730

14. Ai urmat cursuri de scriere sau alte cursuri care să te ajute în acest proiect?

Nu. Tot ce fac e autodidact. De la scris, până la partea audio, care e mai complicată. Încă învăț.

15. Cum arată o zi din viața ta?

Fetița mea încă nu merge la grădiniță. Așadar, în timpul zilei sunt o mamă normală- gătesc, îmi văd de-ale casei, merg în parc cu ea, nimic ieșit din comun. Noaptea, mă transform într-o Zână din Studioul de Povești și abia atunci începe treaba adevărată!

16. Dacă suntem la povești, care sunt poveștile/cărțile dragi sufletului tău. Care ar fi cele trei dorințe pe care ai vrea să ți le îndeplinească peștișorul de aur?

Cărți ar fi multe, dar dacă e să rămânem în zona basmelor, îmi plac nespus cele clasice – “Frumoasa și Bestia” , “Alice în Țara Minunilor”, “Povestea lui Harap Alb”, basmele inspirate din folclorul irlandez și mă fascinează cărțile foarte vechi, cu povești cu zâne. Le-am citit în copilărie, dar acum le văd cu alți ochi, pentru că percep altfel tâlcurile lor. Nu ești niciodată prea bătrân pentru basme!

Peștișorului de aur i-aș cere răbdare, inspirație– un izvor nesecat de cuvinte, pe care condeiul meu să le aștearnă mereu altfel pe foaie. Iar pe cea mai importantă am lăsat-o la final, să fie bine toți ai mei.

17. Se apropie sărbătorile pascale. Crezi în magia darurilor de la iepuraș? Ai tradiții pe care le respecți?

Cred în magia tuturor sărbătorilor care ne aduc împreună , nu neapărat pentru daruri. Anul acesta sper să ne găsească iepurașul la părinții mei, iar acolo sigur se va ocupa mama de toate. Mi-am propus să decorăm ouăle eu, mama și fetița mea. Iar în rest, pur și simplu să ne bucurăm unii de alții.

Claudia: Te felicit pentru ceea ce faci! Te apreciez enorm! Îți mulțumesc din suflet pentru timpul acordat.

Mult succes și povești triumfătoare!

Ramona Miza: Îți mulțumesc pentru ocazia de a vorbi despre omul din spatele condeiului și al microfonului și îți doresc și eu ție inspirație!