Uncategorized

Scrisoare către Dumnezeu – teatru – de Claudia Groza

SCRISOARE
CĂTRE DUMNEZEU

PERSONAJE:

Maria
– 7 ani
Codin
– 5 ani
Luiza
și Șerban – părinți
Îngerul
Învățătoarea
Bătrâna
Lia
SCENA
I: (Părinții, Luiza și Șerban,
discută la masa din bucătărie, fiecare avînd în față o cană cu ceai).
Luiza: Nu este cazul să faci asta! Te voi susține! Îmi
caut de muncă! Știi foarte bine că nu stau degeaba, așteptând să se întâmple
miracole! Mă zbat! Am depus Cv-uri, merg la interviuri!
Șerban: Aici nu am un salariu suficient de mare pentru a
întreține o familie! Nu suport să văd cum copiii mei suferă că nu merg în
excursii sau la film și nu le pot cumpăra rechizite de calitate, cărți și îmbrăcăminte
nouă.
Luiza: Copiii noștri vor accepta mai ușor să nu le dăm lucruri
de firmă, dar să aibă prezența și dragostea noastră. Nu mă pot îndura să îi
trimit la orfelinat! Înțelege-mă!
Șerban: Este vorba de un an de zile! Le achităm toate
taxele la timp, le vom scrie săptămânal, îi vom suna zilnic. Nu îi abandonăm!
Nu îi lăsăm pe stradă!
Luiza: (plângând și sprijinindu-și obrajii cu mâinile):
Nu pot sta fără ei! Nu voi rezista fără să-i văd, să-i ascult, să-i mânngâi, să
le fiu alături când sunt bolnavi sau poate răniți de răutatea copiilor! Voi
claca! Voi muri! Crede-mă că nu pot!
Șerban: Dacă trăiau părinții noștri și îi lăsai cu ei, cum
era?
Luiza: Șerban, rămâneau pe mâini bune, sigure, li se
oferea dragoste. Dar la orfelinat? Sunt zeci de copii! Fiecare cu nevoile lui,
cu personalitatea sa. Cine crezi că îți va mângâia fiica seara, înainte de
culcare? Cine îi va spune lui Codin să nu își mai roadă buzele? Nimeni, Șerban!
NI-MENI!
Șerban: Mă enervează încăpățânarea ta! Este vorba de un
an de zile! Atât! Apoi le vom oferi tot ce este mai bun! Un an Luiza, trece
repede! Nici nu vor realiza. Îi va căli această experiență!
Luiza: (ștergându-și lacrimile) Poți face ce vrei, dar eu
nu îmi duc copiii la orfelinat nici măcar pentru o zi! Pot mânca pâine uscată
și să beau apă, pot mătura străzi, dar nu-mi abandonez copiii la niciun
orfelinat!
SCENA II (învățătoarea și Maria, discută în clasa goală):
Învățătoarea: Maria, de ce plângi? Frumusețea ochilor tăi
nu merită să fie umbrită de lacrimile sărate! Șterge-le și zâmbește!
(învățătoarea o îmbrățișează).
Maria: Nu pot oferi zâmbete, deoarece inima mea este
tristă și nu găsește soluții pentru oamenii dragi! (fetița își șterge apăsat
lacrimile).
Învățătoarea: Draga mea, atunci când îți dorești ceva,
treci la pasul următor!
Maria: (suspinând) Și care ar fi acesta?
Învățatoarea: Îți faci un plan scris, cu etape bine
stabilite!
Maria: Nu cred că va funcționa în cazul meu.
Învățătoarea: Sigur nu vrei să-mi mărturisești despre ce
este vorba? (învățătoarea o mângâie pe fetiță pe păr).
Maria: Eu  și
fratele meu, Codin vom fi dați la orfelinat. (lacrimile îi curg pe obraz).
Învățătoarea: De unde ai scos-o și p-asta?
Maria: I-am auzit pe părinți discutând.
Învățătoarea: Maria, vom pune la punct un plan astfel
încât să găsim o soluție pentru a nu se ajunge aici. (mâinile învățătoarei
freamătă).
Maria: Nu se poate! Este vorba de bani! Mama nu-și
găsește de lucru, iar tata nu are un salariu prea bun. Vom sta la orfelinat un
an, iar ei pleacă la muncă în Irlanda!
Învățătoarea: Vom chema în ajutor Îngerii. Ne vom ruga.
Asta e!!!! Îi vom scrie lui Dumnezeu o scrisoare! (învățătoarea se ridică de pe
scaun și o îmbrățișează pe Maria).
Maria: (zâmbind luminos) Nu m-am gândit la această
soluție. Sunteți minunată! Vă ador! (învățătoarea și fetița se prind de mâini
și se învârtesc. Învățătoarea deschide un sertar de la catedră, scoate o coală
de hârtie colorată, îi întinde stiloul Mariei).
Învățătoarea: Scrie-i Maria! Scrie cu sufletul o
scrisoare sinceră lui Dumnezeu.
Maria: (se așază la catedră și scrie) “Bunule
Dumnezeu, te rog să mă ierți că am ascuns jucăria preferată a lui Codin și l-am
făcut să sufere. Dacă mă auzi, trimite-mi o slujbă pentru mama și ajută-l pe
tata să fie avansat, astfel încât să primească un salariu mai mare. Nu ne lăsa
să mergem la orfelinat. Îți mulțumesc, Doamne! Amin” (fetița a împăturit
scrisoarea și i-a întins-o învățătoarei).
Învățătoarea:
Te duc acasă, și în drum o lăsăm la biserică.
SCENA
III (camera copiilor, Maria și Codin)
Maria:
Frățiorul meu, astăzi am făcut primul pas pentru a-i ajuta pe părinții nostri.
Codin:
Mă bucur! Pot să fiu si eu util? Fac orice-mi ceri!
Maria:
Da, îmi poți fi de un real folos. E nevoie să le demonstrăm părinților că
suntem capabili să fim gospodari, să avem grijă singuri de noi! (Maria îl ține
pe Codin de umeri).
Codin:
De mâine mă apuc serios de treabă. De fapt, ce să mai amân? Încep chiar de
acum. Îmi voi ordna frumos toate jucăriile!
Maria
(zâmbește): După ce îmi fac temele, mă alătur acțiunii “Ordinea jucăriilor”. (Maria se așază la
birou; Codin pune jucăriile într-o cutie de carton).
Codin:
Este mult mai frumos când fiecare jucărie este la locul său!
Maria:
(întorcând capul) Oau! Este minunat! Ești un frățior deosebit de cuminte și de
harnic! Mai am de scris câteva exerciții, apoi facem planul “Frații care își salvează familia”.
Codin
(discutând cu o jucărie de pluș): Îmi place să fiu util și harnic! Nici măcar
nu este complicat!
Maria:
(închizând cărți, caiete și aranjându-le pe birou). Am terminat! Așadar, trecem
la organizarea planului de bătaie. (copiii se așază turcește pe covorul din
mijlocul camerei). Codin, este timpul pentru a-i face pe părinți să fie mândri
de noi! Trebuie să le arătăm că îi iubim atât de mult și suntem în stare să
stăm singuri  acasă cât timp ei sunt la
servici! Numai așa nu ne vor abandona într-un orfelinat!
Codin
(cu vocea tremurândă și ochii mari): … orfelinat ai spus? Ai pronunțat cuvântul
orfelinat?
Maria:
Ei… era așa, în glumă! Acum, gata! Hai să pregătim cina pentru părinți! Să le
oferim un moment de relaxare și de fericire (copiii pregătesc masa, apoi merg
în camera lor).
SCENA
IV (copiii visează. Le apare în vis Îngerul).
Maria:
Somn ușor Codin! Vise plăcute!
Codin:
Somn bun! Îngerii să te sărute.
(copiii
visează și vorbesc cu Îngerul păzitor)
Maria:
Oare scrisoarea a fost citită de Dumnezeu? Există șanse să rămânem o familie
unită?
Îngerul:
Da, micuțo! Dumnezeu a citit scrisoarea ta și va trimite pe cineva să îți dea
răspuns în câteva zile.
Codin:
Nu! Nu mă luați la orfelinat!
Îngerul:
Ești în siguranță micuțule! Vei rămâne alături de cei dragi și vei aduce
bucurie și zâmbete părinților!
Codin:
promit să fiu cuminte, ordonat și să mănânc tot!
Îngerul
(atingând creștetul băiatului): Ești un copil minunat! Să nu te îndoiești nicio
clipă de asta!
Maria:
Doamne, nu-l lua pe Codin din viața mea! Am eu grijă de el. Îl iubesc!
Îngerul:
Maria, tu și Codin veți fi împreună până când vă veți căsători.
Maria:
Nu vreau să cerșesc! Nu, Doamne, te rog!
Îngerul:
Nu vei cerși! Acestea sunt vise urâte. Mama își va găsi o slujbă, iar tatălui
vostru i se va mări salariul.
Codin:
Nu, mulțumesc! Nu vreau o mașinuță cu telecomandă, tata! Vreau să nu mă duci la
orfelinat!
Îngerul:
În curând viața voastră se va schimba în bine. Nu aveți de ce să vă îngrijorați.
Maria și Codin zâmbiți,
Nu mai fiți triști.
Viața vă va fi senină,
Cu bucurie, armonie și lumină.
SCENA
V: (Cu mama lor spre grădiniță și spre școală)
Mama
Luiza: Maria, să fii cu ochii în patru la întoarcere. Nu pot veni să te iau de
la școală, deoarece merg la un interviu!
Maria:
Succes mama! Te iubesc!
Codin:
Și eu te iubesc, mama! Am visat că îngerii ne vor ajuta să rezolvăm toate
problemele.
Mama
Luiza: (mângâindu-l pe creștet) Da, dragul meu! Va fi bine!
(Copiii
sunt lăsați la școală, respectiv la grădiniță).
Învățătoarea:
Ce bine arăți Maria! Te-ai odihnit suficient se pare!
Maria:
Da și am visat foarte frumos! Se pare că scrisoarea (face cu ochiul) a ajuns la
destinație!
Învățătoarea:
Mă bucur enorm pentru tine! Temele tale sunt realizate cu multă
responsabilitate!
Maria:
Am hotărât să fiu o fiică, o elevă și o soră de încredere!
Învățătoarea:
Să nu uiți niciodată să crezi în visele tale! La revedere, copii! Să fii atentă
la mașini și să nu discuți cu persoane străine, Maria!
Maria:
Vă promit! La revedere! O zi frumoasă!
O
bătrână: Fetițo, te rog frumos, mă ajuți să duc aceste sacoșe până acasă?  Locuiesc în apropiere.
Maria
(ezitând puțin, acceptă bucuroasă): Sigur că da! Cu multă  plăcere!
Bătrâna:
Ești o fetiță frumoasă, dar se citește pe chipul tău o tristețe ce te macină.
Maria:
Se vor rezolva problemele! I-am scris o scrisoare lui Dumnezeu!
Bătrâna:
E minunat gestul tău! (bătrâna deschide ușa. Casa este foarte curate și
primitoare. Maria lasă sacoșele și se pregătește să își ia rămas bun). Sunt
convinsă că îți va răspunde!
Maria:
Da. Am visat un înger care mi-a spus că totul se va rezolva!
Bătrâna:
Micuțo, nici nu te-am întrebat care îți este numele!
Maria:
Maria.
Bătrâna:
(zâmbind) Eu sunt Lia. Maria, eu nu am copii și prin urmare nici nepoți. Te-am
văzut în drumul tău spre școală adesea! Îmi ești tare dragă! Mărturisesc că
mi-ai pătruns în suflet. Te rog să primești acești bănuți împreună cu acest
lănțișor cu medalion care te va proteja oriunde mergi!
Maria:
Nu pot primi! Iertați-mă, dar este timpul să plec.
Bătrâna
Lia: Maria, azi noapte, în vis, îngerul mi-a spus  că ai nevoie de ajutorul meu. Nu mă refuza.
Te implor!
Maria:
(cu lacrimi în ochi se aruncă în brațele bătrânei): Mulțumesc! Vă mulțumesc!
Cred că sunteți un înger!
(Maria
pleacă spre casă fericită sărind de pe un picior pe altul. Acasă aerisește și
își face temele)
Mama
Luiza (ținându-l de mână pe Codin): Maria! Maria!
Maria:
Da, mami!
Mama:
Ghici ce veste am pentru tine?
Maria
(zâmbind și privindu-și mama): Ai primit slujba!
Mama:
Da, draga mea copula! Mi-ai purtat noroc! Astă seară petrecem în familie.
Tata
Șerban: (aruncându-și geanta lângă cuier): Dragii mei! Am primit o mărire de
salariu! Ce ați spune să sărbătorim la restaurant? (tata își sărută soția, îl
ia pe Codin în brațe și o îmbrățișează pe Maria).
Maria:
Am primit și eu ceva bănuți azi pentru o faptă bună și un lănțișor cu un medalion
norocos de la o bătrână, Lia.
Mama:
Nu se poate! Mergem chiar acum să-l înapoiezi!
Maria:
Dar… eu nu am vrut… jur!
Mama
(trăgând-o pe Maria): Să nu mai faci niciodată așa ceva! Te poate acuza de
furt!
Maria
(apasă butonul soneriei. Ușa se deschide) V-am adus banii și lănțișorul!
Mama:
Ne cerem scuze! Maria v-a ajutat necondiționat! Vă mulțumim!
Bătrâna
Lia: Poftim înăuntru pentru câteva minute! Mă așteptam să veniți. Maria, ți-am
pregătit o ciocolată caldă! Pentru dumneavoastră (se întoarce spre mama fetei)
am pregătit o limonadă și o scrisoare. (bătrâna Lia întinde scrisoarea Mariei,
pe care o luase de pe altar, imediat ce fetița ieșise cu învățătoarea din
biserică).
Mama:
(ștergându-și lacrimile): Îmi cer iertare! N-am crezut că Maria știe despre
problemele noastre.
Bătrâna:
Eu nu am pe nimeni. De ce nu acceptați să vă ofer munca mea de-o viață prin
testament?
Mama
(îmbrățișând-o pe bătrână). Vă mulțumim! Și așa noi nu avem bunici! Sunteți
bine-venită în familia noastră!
Maria:
Mulțumesc, bunule Dumnezeu! (Mama, Maria și bunica Lia pornesc spre casă pentru
a da vestea soțului și lui Codin).

CORTINA
Claudia Groza Lazăr

2 thoughts on “Scrisoare către Dumnezeu – teatru – de Claudia Groza”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.