SCRISUL, PODUL ÎNTRE SUFLET ȘI CREIER

O nouă zi la orizont. Privesc fereastra și observ curajul unei raze de soare care se strecoară prin faldurile perdelei și mă îndeamnă să mă ridic. Mulțumesc și zâmbesc! Este ritualul care mi-a adus liniștea la finalul anului școlar.

Beau apă și mulțumesc. Gândurile dau iama în mintea mea. Unele pozitive, altele negative. Pe care să le cred? Cui să-i dau prioritate?

Întind mâna spre agenda mea și scriu. Ce? Toate gândurile care mi-au invadat mintea. Scriu continuu. Ca și cum aș fi în transă. Trei –patru pagini… cu gânduri, întrebări și răspunsuri, idei, soluții. Am scris așa cum am simțit… alandala… 15 minute.

Apoi, am citit. Nu îmi venea să cred că avea soluții la provocările din ziua anterioară. Aveam idei pentru activități și călătorii. Le-am subliniat și am zâmbit. Scrisul m-a ajutat să elimin stresul, teama, neputința, grija lipsei timpului și a oamenilor care să mă ajute să îmi promovez proiectele educaționale. Sunt mică! Prea mică, dar cu idei minunate. Știu că fiind scrise, Universul le preia și îmi aduce resurse financiare, umane și temporale.

Sufletul îmi este liniștit. Zâmbesc! Totul este atât de clar.

Îmi  setez intenția zilei: „Să citesc în parc în timp ce micuții se joacă și să propăvăduiesc puterea lecturii!”

Nu știu cum s-au aliniat planetele, dar timpul s-a dilatat și am citit, am fotografiat citate inspiraționale și am creat o postare pe rețelele de socializare.

Memoria de scurtă durată este prezentă zilnic, dar e atât de importantă cea pentru toată viața. Mai ales când provocarea este EDUCAȚIA.

Scrisul îmi îmbunătățește memoria, vocabularul, imaginația, creativitatea. Scrisul rămâne și este podul între suflet și creier. Neuronii sunt celule dornice de noutate!

Când ai scris  de mână ultima dată? Ce părere ai despre tine cel/cea de azi? Care sunt întrebările pe care ți le-ai adresa la un interviu? Unde vrei să fii peste un an ( sau mai mulți)?