Uncategorized
Seara lui Moș Nicolae de CG
Seara lui Moș Nicolae
de Claudia Groza
Miau…
şi ţup!
şi ţup!
Pisica
jucăușă trase plapuma ce o acoperea pe
micuța Diana. Aceasta îşi strânse genunchii la piept, se făcu mică-mică şi îşi
continuă somnul, cu vise frumoase, clar, pentru că chipul îi era luminos, iar colţurile
gurii erau ridicate într-un zâmbet senin, blând şi cald.
Pisica
nu s-a lăsat intimidată de indiferenţa fetiţei şi a început să îşi gâdile
stăpâna cu mustăţile şi să se joace cu lăbuţele în părul ei.
– Hei, bună dimineaţa, Tommy! De ce nu mă
laşi să dorm? Visam atât de frumos. Se făcea că eram departe, într-o casă
luminoasă, cu încăperi zugrăvite în culori pastelate, cu mulți copii, de
diferite rase: albi, negri, galbeni (chinezi, japonezi, mongolezi, coreeni).
Era multă veselie acolo. Cântam, desenam, ascultam povești, confecționam păpuși
din pânză și le puneam ochi din mărgele. Meșteream podoabe pentru bradul de
Crăciun. Nu știu cum să îți spun… era un fel de atelier al moșului.
-Diana, hai să te speli și să mănânci. Este
târziu!, se auzi vocea mamei.
– Imediat mama! Hai Tommy, îți dau din lăpticul
meu!, și fetița îl înșfăcă pe motan de blană și l-a strâns la piept.
– Sărut mâna, mami! Visam așa de frumos și
m-a trezit năzdrăvanul de Tommy. Am încercat să mai rămân pe tărâmul somnului
și al viselor, dar s-a năpustit asupra părului meu. Un obraznic! Ar trebui să
nu-l mai primesc în camera mea!
– Draga mea, în această seară sosește Moș
Nicolae. Îmi este teamă că îții va aduce o nuieluță, deoarece nu ai mâncat tot,
ți-ai lăsat camera în dezordine de atâtea ori, ai rupt cărtile și ai distrus
jucăriile.
Diana
asculta în liniște, știind că mama sa avea dreptate. În fața ei se derula
filmul în care erau desenate toate năzbâtiile ei. Unele o amuzau, deoarece le
uitase. De exemplu, cu o săptămână în urmă
vărsase paharul cu apă pentru acuarele pe covorul cel nou. În vară, luase
bani din portofelul mamei, fără să ceară permisiunea, și a cumpărat agrafe.
Altă dată, decupase perdeaua pentru a face haine păpușilor.
„Da, chiar am fost o fetiță
obraznică. E cazul să devin disciplinată, să-mi schimb comportamentul. Nu am
nimic de câștigat dacă sunt așa rebelă și dezordonată și neatentă.”
După ce a terminat de mâncat, și-a
spălat castronul, l-a șters și l-a pus în dulap. Întreaga zi , Diana s-a concentrat
pe regăsirea faptelor bune, a viselor pe care le hrănea în fiecare zi și a
dorinței de a fi un copil bun.
Și-a
aliniat jucăriile, le-a îngrijit, a pieptănat toate păpușile și le-a cerut
iertare. A desenat bradul pe care și-l dorea de Crăciun.
Seara
a sosit pe negândite. Stelele s-au ascuns în spatele unui cer de gheață. Luna
lumina foarte slab dintr-un colț stingher. Liniștea devenea apăsătoare.
Oboseala de peste zi a răpus-o pe micuța Diana, care a adormit colorând cu
înverșunare brăduțul.
– Dragă copilă, ești minunată!, șopti Moș
Nicolae, în timp ce umplea ghetuțele cu fructe și dulciuri. Îți dăruiesc cu
multă bucurie, o nuielușă magică. Știu că în clipa în care o vei observa vei
plânge. Însă, fiecare lacrimă se va transforma într-un diamant, care te va
ajuta să depășești momentele grele ale vieții. Ba mai mult! Să poți ajuta pe
orice care apelează la tine. Să îți păstrezi puritatea sufletului, să crezi în
visele tale și să le îndeplinești! Ești un exemplu pentru noi toți, cei mari și
mici, care nu știm să recunoaștem când greșim.
Moș
Nicolae, un sfânt care iubește si ocrotește copiii, a sărutat-o pe frunte pe
Diana și a pornit spre alți copii cuminți sau mai puțin cuminți! Moșul este bun
și iartă, iar copiii sunt suflete de îngeri lăsați pe pământ pentru a ne face
mai buni, mai darnici, mai senini!
Astăzi,
să iubim un copil… să-l îmbrățișăm și să-l lăudăm pentru faptele lui bune!
Shh…
e noaptea magică! Vine Moș Nicolae… se aude, e pe drum…. tot mai
aproape…. și mai aproape! A sosit! Mulțumim, moșule drag și bun!
jucăușă trase plapuma ce o acoperea pe
micuța Diana. Aceasta îşi strânse genunchii la piept, se făcu mică-mică şi îşi
continuă somnul, cu vise frumoase, clar, pentru că chipul îi era luminos, iar colţurile
gurii erau ridicate într-un zâmbet senin, blând şi cald.
Pisica
nu s-a lăsat intimidată de indiferenţa fetiţei şi a început să îşi gâdile
stăpâna cu mustăţile şi să se joace cu lăbuţele în părul ei.
– Hei, bună dimineaţa, Tommy! De ce nu mă
laşi să dorm? Visam atât de frumos. Se făcea că eram departe, într-o casă
luminoasă, cu încăperi zugrăvite în culori pastelate, cu mulți copii, de
diferite rase: albi, negri, galbeni (chinezi, japonezi, mongolezi, coreeni).
Era multă veselie acolo. Cântam, desenam, ascultam povești, confecționam păpuși
din pânză și le puneam ochi din mărgele. Meșteream podoabe pentru bradul de
Crăciun. Nu știu cum să îți spun… era un fel de atelier al moșului.
-Diana, hai să te speli și să mănânci. Este
târziu!, se auzi vocea mamei.
– Imediat mama! Hai Tommy, îți dau din lăpticul
meu!, și fetița îl înșfăcă pe motan de blană și l-a strâns la piept.
– Sărut mâna, mami! Visam așa de frumos și
m-a trezit năzdrăvanul de Tommy. Am încercat să mai rămân pe tărâmul somnului
și al viselor, dar s-a năpustit asupra părului meu. Un obraznic! Ar trebui să
nu-l mai primesc în camera mea!
– Draga mea, în această seară sosește Moș
Nicolae. Îmi este teamă că îții va aduce o nuieluță, deoarece nu ai mâncat tot,
ți-ai lăsat camera în dezordine de atâtea ori, ai rupt cărtile și ai distrus
jucăriile.
Diana
asculta în liniște, știind că mama sa avea dreptate. În fața ei se derula
filmul în care erau desenate toate năzbâtiile ei. Unele o amuzau, deoarece le
uitase. De exemplu, cu o săptămână în urmă
vărsase paharul cu apă pentru acuarele pe covorul cel nou. În vară, luase
bani din portofelul mamei, fără să ceară permisiunea, și a cumpărat agrafe.
Altă dată, decupase perdeaua pentru a face haine păpușilor.
„Da, chiar am fost o fetiță
obraznică. E cazul să devin disciplinată, să-mi schimb comportamentul. Nu am
nimic de câștigat dacă sunt așa rebelă și dezordonată și neatentă.”
După ce a terminat de mâncat, și-a
spălat castronul, l-a șters și l-a pus în dulap. Întreaga zi , Diana s-a concentrat
pe regăsirea faptelor bune, a viselor pe care le hrănea în fiecare zi și a
dorinței de a fi un copil bun.
Și-a
aliniat jucăriile, le-a îngrijit, a pieptănat toate păpușile și le-a cerut
iertare. A desenat bradul pe care și-l dorea de Crăciun.
Seara
a sosit pe negândite. Stelele s-au ascuns în spatele unui cer de gheață. Luna
lumina foarte slab dintr-un colț stingher. Liniștea devenea apăsătoare.
Oboseala de peste zi a răpus-o pe micuța Diana, care a adormit colorând cu
înverșunare brăduțul.
– Dragă copilă, ești minunată!, șopti Moș
Nicolae, în timp ce umplea ghetuțele cu fructe și dulciuri. Îți dăruiesc cu
multă bucurie, o nuielușă magică. Știu că în clipa în care o vei observa vei
plânge. Însă, fiecare lacrimă se va transforma într-un diamant, care te va
ajuta să depășești momentele grele ale vieții. Ba mai mult! Să poți ajuta pe
orice care apelează la tine. Să îți păstrezi puritatea sufletului, să crezi în
visele tale și să le îndeplinești! Ești un exemplu pentru noi toți, cei mari și
mici, care nu știm să recunoaștem când greșim.
Moș
Nicolae, un sfânt care iubește si ocrotește copiii, a sărutat-o pe frunte pe
Diana și a pornit spre alți copii cuminți sau mai puțin cuminți! Moșul este bun
și iartă, iar copiii sunt suflete de îngeri lăsați pe pământ pentru a ne face
mai buni, mai darnici, mai senini!
Astăzi,
să iubim un copil… să-l îmbrățișăm și să-l lăudăm pentru faptele lui bune!
Shh…
e noaptea magică! Vine Moș Nicolae… se aude, e pe drum…. tot mai
aproape…. și mai aproape! A sosit! Mulțumim, moșule drag și bun!
