Zorile se iveau cu teamă să nu deranjeze
natura. Soarele se întindea pentru a fi în formă maximă. Picăturile de rouă
dispăreau una câte una sub mângâierea caldă a razelor. Florile îşi ridicau
semeţe capetele.
natura. Soarele se întindea pentru a fi în formă maximă. Picăturile de rouă
dispăreau una câte una sub mângâierea caldă a razelor. Florile îşi ridicau
semeţe capetele.
– Bună dimineaţa! Se salută fluturii cu celelalate gâze.
Micuţul Jack, apare la prima oră a dimineţii cu un buchet de flori şi se aşează
în faţa casei unde locuieşte Pompeea. Nu peste mult timp, uşa casei se
deschide. În prag apare mama maimuţă:
în faţa casei unde locuieşte Pompeea. Nu peste mult timp, uşa casei se
deschide. În prag apare mama maimuţă:
– Bună dimineaţa! spuse cu voce timidă şi tremurândă, Jack.
– Bună dimineaţa!
– Îmi pare rău de ce am făcut. Aş dori să vorbesc cu Pompeea. Îmi permiteţi?
– Sigur. Poftim, intră, şi-l conduse până în camera maimuţicii.
Aceasta se miscă în pat, deschise încet ochii şi îl zări pe Jack.
– Ce cauţi aici? Cum îndrăzneşti? Eşti un animal rău!
– Îmi pare rău. Iartă-mă. Nu ştiu de ce am procedat astfel. Voiam doar să te
sperii. Mă poţi ierta? Şi întinse, încet, buchetul de flori.
sperii. Mă poţi ierta? Şi întinse, încet, buchetul de flori.
– Mulţumesc… Bine, te iert.
– Poftim cu noi la micul dejun, spuse atunci, dintr-un colţ, mama maimuţă.
– Accept bucuros.
Când mama se apropie de Pompeea să-i ia buchetul de flori, a simţit că aceasta
are temperatură. A verificat cu termometrul. Da, nu se înşelase. Acesta indica
39°C. S-a dus alarmată la bucătărie şi a povestit familiei. Micuţul Jack se
strecurase, aşa că a auzit discuţia.
are temperatură. A verificat cu termometrul. Da, nu se înşelase. Acesta indica
39°C. S-a dus alarmată la bucătărie şi a povestit familiei. Micuţul Jack se
strecurase, aşa că a auzit discuţia.
– Ce ne facem? Pompeea are febră foarte mare. Trebuie să-i facem un ceai din
“planta liniştii”.
“planta liniştii”.
– Dar cum o obţinem? Creşte la distanţă mare de noi.
– Şi e o plantă rădăcinoasă. Nu putem săpa, spuse tatăl maimuţă, îngrijorat.
– Mă duc eu. Spuneţi-mi unde şi cum arată planta, interveni Jack.
– Faci tu asta? spuse fratele Pompeeei.
– Da. Totul se întâmplă din vina mea. Trebuie să ajut.
– Bine. Nu e timp de pierdut. Planta este o rădăcinoasă, arată ca o ridiche şi
se găseşte pe Valea Nilului.
se găseşte pe Valea Nilului.
– Am plecat într-acolo. Sper să ajung în timp util. Aveţi grijă de ea. Daţi-i
să bea apă, să nu se deshidrateze, adaugă Jack. Avusese în familie un caz
asemănător şi ştia cum se procedează.
să bea apă, să nu se deshidrateze, adaugă Jack. Avusese în familie un caz
asemănător şi ştia cum se procedează.
Micuţul rozător a pornit în fugă spre Valea Nilului. În drum se întâlni cu
prietenii Pompeei.
prietenii Pompeei.
– Unde alergi aşa? întrebă Seby.
– Să aduc „planta liniştii”. Pompeea are febră mare. Nu pot sta la
discuţii. Şi o luă la fugă.
discuţii. Şi o luă la fugă.
– Totul e din cauza mea, spuse Rudy.
– Cum aşa? se auziră vocile animalelor din preajma sa.
– Eu am dat idea cu concursul. Nu am crezut că va fi o aşa rivalitate între
noi.
noi.
– Stai liniştit. S-a întâmplat. A fost un accident. Să mergem la Pompea.
Prietenii i-au luat maimuţicii dulciuri, o carte de poveşti şi o pereche de
cercei. Voiau să o înveselească. Acum erau îngrijoraţi. Dar nu s-au întors din
drum. Ajunşi la faţa locului, au întrebat dacă pot ajuta cu ceva.
cercei. Voiau să o înveselească. Acum erau îngrijoraţi. Dar nu s-au întors din
drum. Ajunşi la faţa locului, au întrebat dacă pot ajuta cu ceva.
– Deocamdată nu, spuse mama maimuţă schimbând compresa de pe fruntea Pompeei.
După două ore de aşteptare, care au părut ani, apăru Jack, aducând victorios
“planta liniştii” între labuţe.
“planta liniştii” între labuţe.
– Am găsit! spuse istovit.
– Mulţumesc frumos! răspunse mama maimuţă şi se îndreptă spre bucătărie să
pregătească ceaiul.
pregătească ceaiul.
Ceaiul fierbinte, aburind, înghiţit puţin câte puţin de către Pompeea, şi-a
făcut efectul. Maimuţica a deschis ochii, şi, când a zărit mulţimea prietenilor
a întrebat:
făcut efectul. Maimuţica a deschis ochii, şi, când a zărit mulţimea prietenilor
a întrebat:
– Ce-i cu voi aici?
– Am venit să vedem cum te simţi, să îţi aducem dulciuri, o carte cu eroi de
poveste şi cercei care să-ţi pună în valoare zâmbetul.
poveste şi cercei care să-ţi pună în valoare zâmbetul.
– Mulţumesc, spuse zâmbind Pompeea.
Animalele au aplaudat, mulţumite că au readus zâmbetul pe buze prietenei lor.
După discuţii lungi, prietenii au lăsat-o pe maimuţică să se odihnească. Au
pornit spre casele lor, să mănânce de seară. Erau fericiţi. Pompeea era în
afara oricărui pericol. De asemenea, erau mândri de Jack, că şi-a recunoscut
greşeala şi s-a dus în căutarea plantei vindecătoare.
pornit spre casele lor, să mănânce de seară. Erau fericiţi. Pompeea era în
afara oricărui pericol. De asemenea, erau mândri de Jack, că şi-a recunoscut
greşeala şi s-a dus în căutarea plantei vindecătoare.
*
Totul este bine când se termină cu bine. Este minunat să ai prieteni. Ştiţi cum
se spune: „Prietenii la nevoie se cunosc”.
se spune: „Prietenii la nevoie se cunosc”.
E frumos să vă faceţi prieteni noi, dar nu-i uitaţi pe cei vechi.
Vă doresc să aveţi prietenii frumoase.