Semnele de punctuaţie – o poezie veselă

Semnele
de punctuaţie

Din
sertarul cu creioane

Dintre-agrafe
şi baloane,

S-are-un
punct mic şi ştrengar

Chiar
la mine în penar.

Estemic,
rotund şi vesel,

Ras,
frezat şi tinerel.

Poartă
frac şi papion,

Pantofi
negri şi baston.

–        
Lume, lume, am sosit

În propoziţie la sfîrşit.

Tot eu mă aşez mereu

Lîngă-o linie verticală,

Semnul exclamării formez iute

După
o urare senzaţională!

-Tu
eşti şapca literei i,

O
vedetă interesantă,

Ce
vii în ajutorul nostru

Învăţăndu-ne
semne de punctuaţie,

Grăi
virgula cu graţie.

Un
bătrîn gîrbovit,

Apare
dintre obloane.

-Te
sprijin îndată,

Spuse
punctul pe dată.

–        
Ce zici?

–        
Te ajut să devii

Semnul întrebării,

Să ieşi în lume frumos,

Să fii cît vrei de curios.

–        
De n-aş fi pe aici,

Nu aţi putea vorbi,

Se răsti o linie devotată,

Mai lungă şi mai dreaptă,

Cea de dialog,

Fără de care, totul ar fi monolog.

Cochetă, rimelată şi stilată,

Apare la lumină,

Micuţa liniuţă,

Isteaţă şifinuţă.

-Sunt Cratima-utilă,

S-ascund cîte-o vocală,

Cînd e aglomeraţie,

Şi-apare agitaţie.

Mai joc rol de punte,

Între două cuvinte mărunte,

Ce vor să călătorească

Într-o ordine firească.

Punctele de suspensie

Ce exprimă o ezitare,

Încăntare, continuare,

Sunt rudele punctuluu

Din rîndurile începutului

Poeziei dedicate

Semnelor devotate….punctuaţiei minunate.

Semnele sunt şirete,

Elegante şi selecte,

Ce dau  farmec
lecturii,

Vorbirii
şi scrierii.