Semnele de punctuaţie – o poezie veselă

Semnele
de punctuaţie

Din
sertarul cu creioane

Dintre-agrafe
şi baloane,

S-are-un
punct mic şi ştrengar

Chiar
la mine în penar.

Estemic,
rotund şi vesel,

Ras,
frezat şi tinerel.

Poartă
frac şi papion,

Pantofi
negri şi baston.

–        
Lume, lume, am sosit

În propoziţie la sfîrşit.

Tot eu mă aşez mereu

Lîngă-o linie verticală,

Semnul exclamării formez iute

După
o urare senzaţională!

-Tu
eşti şapca literei i,

O
vedetă interesantă,

Ce
vii în ajutorul nostru

Învăţăndu-ne
semne de punctuaţie,

Grăi
virgula cu graţie.

Un
bătrîn gîrbovit,

Apare
dintre obloane.

-Te
sprijin îndată,

Spuse
punctul pe dată.

–        
Ce zici?

–        
Te ajut să devii

Semnul întrebării,

Să ieşi în lume frumos,

Să fii cît vrei de curios.

–        
De n-aş fi pe aici,

Nu aţi putea vorbi,

Se răsti o linie devotată,

Mai lungă şi mai dreaptă,

Cea de dialog,

Fără de care, totul ar fi monolog.

Cochetă, rimelată şi stilată,

Apare la lumină,

Micuţa liniuţă,

Isteaţă şifinuţă.

-Sunt Cratima-utilă,

S-ascund cîte-o vocală,

Cînd e aglomeraţie,

Şi-apare agitaţie.

Mai joc rol de punte,

Între două cuvinte mărunte,

Ce vor să călătorească

Într-o ordine firească.

Punctele de suspensie

Ce exprimă o ezitare,

Încăntare, continuare,

Sunt rudele punctuluu

Din rîndurile începutului

Poeziei dedicate

Semnelor devotate….punctuaţiei minunate.

Semnele sunt şirete,

Elegante şi selecte,

Ce dau  farmec
lecturii,

Vorbirii
şi scrierii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.