Sfeclele surori de Claudia Groza

Toamna și-a îmbrăcat mantia aurie și se plimbă pe ogoare, prin livezi și grădini. Oamenii muncesc cu bucurie la strângerea recoltei. Fructele stăteau regește în coșuri de răchită. Grânele erau puse în saci cusuți din iută. Lăzile erau pline cu cartofi, ceapă, usturoi și sfeclă roșie.
Un bărbat cu o salopetă verde se apropie de lăzile cu legume.
– Cine se ocupă de vânzare aici?
– Eu, răspunse o voce groasă.
– Doresc să cumpăr toată producția de sfeclă roșie.
– Dar este ceva… să știți! A mers bine anul acesta. Au fost ploi!
– Da! Pe toată. Am fabrică de conserve, iar sfecla roșie se vinde foarte bine. Chiar nepoții mei, Ana și Horia, o mănâncă aproape la fiecare masă.
– Vă pregătesc imediat lăzile.
În timp ce bărbații se ocupau de numărat lăzi și de încărccat în camion, o sfeclă roșie a sărit din lădiță.
– Eu nu vreau să fiu dată pe răzătoare și să ajung în borcan! Nici în ruptul capului!
– Hei, soro, dar ce vrei să faci? Ai să te usuci aici pe ogor. Ăsta e drumul nostru, al legumelor. Mai devreme sau mai târziu, sub o formă sau alta, ajungem în farfurie, rosti o conopidă înfoiată.
– Eu mă simt bine cu mine! Vreau să rămân aici.
– Nu fi egoistă! Ești atât de sănătoasă, ajuți oamenii să se concentreze, să înlăture tristețea, să elimine substanțele toxice din organism. Copiii te adoră! Nu există săptămână fără ca în meniul de la grădiniță să nu fie inlcusă sfeclă roșie, interveni în discuție un ardei gras rotofei.

Aici gasesti povestea in lectura actritei Denice Nester Grigore.

– Eu vreau să merg la surata mea, sfecla de zahăr! Nu accept să fiu pusă în borcan.
– Ce naivă ești! Păi sfecla de zahăr este dusă la altă fabrică pentru că ea conține zahăr. Tu ce vei face? Tot singură rămâi! Îmi pare rău că te încăpățânezi! Dar vei rămâne singură și te vei usca! murmură o varză.
Adevărul că sfecla roșie este foarte folositoare pentru o sănătate de fier! Oferă rezistență organismului la efort, ajută la transformarea alimentelor în substanțe hrănitoare, este benefică pentru ficat, rinichi și vasele de sânge.
Sfecla roșie alerga pe câmp cât o țineau puterile. Știa că are rezerve nesecate de energie. De abia fusese scoasă din pământ. Mai câ îi venea a plânge când și-a văzut surata, sfecla de zahăr.
– Draga mea, stai! Stai! Așteaptă-mă!
– Ce-i cu tine aici? Eu mă pregătesc să merg la fabrica de zahăr.
– Merg și eu cu tine! bolborosi sfecla roșie.
– Cum așa? Vei fi aruncată la sortare! Doar știi ce se întâmplă acolo! De ce nu vrei să fii de folos copiilor și oamenilor care au nevoie de tine? Nu ai idee cât ești de valoroasă. Zahărul meu este folosit cu măsură. Nu face bine dinților și sângelui. Off… ce rău îmi pare că vei sfârși uscată pe acest ogor, în bătaia vântului, singură printre frunzele uscate.
– Bine! M-ai convins! Drum bun, surată! Mă întorc în lădița mea să fiu dusă la fabrica de conserve!
– E foarte bine să ajuți! Iar tu poți salva mulți oameni care au diferite boli, dar și copii care au nevoie de energie! Ești minunată, surată roșie!
Legumele s-au despărțit. Fiecare și-a văzut de drumul și de rostul ei, într-o lume imensă, unde oamenii au nevoie de vitamine și de sanătate.
Acum, când virusul fioros bântuie lumea, e atât de important să folosim spirt pentru a dezinfecta suprafețe. Poate știați, dragi cititori, iar de nu, aflați acum, cum că din resturile de la industrializarea zahărului se obține spirtul!