Spre văi de jad și sălbăție de Veronica D. Niculescu
O carte cu multe descrieri, viață… familie și arbori genealogici…. nebunie ( un fost bibliotecar Titus Teodorescu ), o dragoste ratată… care încă mai este prezentă prin mesaje…
Orașe… Timișoara, Pitești, Arad, București… am recunoscut străzi…
Povestea în versuri pe care o scrie autoarea la diverse mese în biblioteci m-a fermecat. „Mereu da Fleur râde, coboară cu cartea-n brațe la subsol, cu Biblio să stea spre seară, dar, vai, biroul lui e gol! Pe masă, iată: o plachetă din cea subțire – poezii -, o pană albă și-o brighetă. Dar Biblio pe unde-o fi?”
Recomandarea „Frumusețe și întristare” de Yasunari Kawabata ( premiul Nobel în 1968 )…. de citit.
Citate ( e greu să aleg! ): „așa ne stă ascuns trecutul, undeva în pliurile aburinde ale aripilor strânse, lipit pe viațî de trupurile noastre, în timp ce noi stăm așa de cuminți așezați pe o creangă sau alta.”
„Și dacă nu știm de unde ne vin depresiile, dorurile și durerile inexplicabile, poate că ele ne sunt incrustate în gene, suferințe decurgând din suferințele de demult ale altuia, despre care cel mai adesea n-avem nici cea mai mică idee.”
Familia…. relațiile cu bunicii… dorul…. singurătatea…. momentele de sărăcie… munca mamei ( dar și sacrificiul … creșterea lor fiicelor )…
Acest site utilizează module cookie pentru a vă îmbunătăți experiența. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor.AcceptPolitica de Cookies